In miez de zi... eu meditez...

Ai meditat vreodata Cititorule?
Nu stiu! La orice... la orice cacat de gand ti-ar putea trece prin circuitele neuronale. Laaa... de pilda, ce cacat nu este in regula cu viata pe care o duci? Sau la orice altceva.
Te-ai uitat vreodata la un film?... Orice film, care sa te lase pe ganduri dupa ce ai terminat vizionarea lui? Sa stai, asa... ca boul in fata portii noi gandindu-te :"Ba... cum pula mea ... ?".
Eu m-am uitat. La prologul filmului vietii mele, un fel de trailer. Si am ajuns sa ma gandesc la prologul vietii mele. Sa meditez in adevaratul sens al cuvantului.
De ce la prolog, si ....ce puta sufletului e aia?
Simplu. Sa o iau cu inceputul. Prologul in contextul dat de mine face referire la prima parte a vietii mele. Asta pe care mai am un pic si o inchei. (In definitia data de DEX este un fel de introducere, un cuvant inainte... nu dezvolt, de-asta exista GOOGLE.)
De ce zic ca mai am un pic si-o inchei?! Pentru ca, in mintea mea, viata proprie, imaginea proiectata de mine, ca regizor, asupra vietii mele mi-am impartit-o optimist in 4 mari si late etape, fiecare insumand cate 25 de ani; si-anume:
PROLOGUL - sau introducerea asta in viata, in care ar fi trebuit sa ma formez ca si gen de om; aia 7 ani de acasa, cu aia cativa ani de scoala, cu aia cativa ani care iti mai raman din prolog ca sa mai intalnesti... un unul sau altul de la care sa ti-o furi (si sa inveti) sau de la care sa inveti pur si simplu ceva... si cam tot ce ar mai putea participa la crearea si dezvoltarea felului meu de a fi.
INCEPUTUL - intrarea mea in viata cu bagajul aferent, strans intr-un pachet, mai mic sau mai mare, in functie de capacitatea mea cognitiva, pentru ca, vezi tu cititorule, eu nu consider ca viata ti-o incepi atunci cand nici nu stii de mintile tale, cu un scancet menit a avertiza ca a mai iesit unu din gaoacea mamei lui (ca sa nu zic pizda...sau cezariana).
CUPRINSUL - adica atunci cand traiesc viata deplin constient de justa ei valoare in conformitate cu "Prologul" si "Inceputul", si care dupa neluminata mea glagorie nu ar trebui sa contina si "maritisul" sau crescutul si educarea unui copil, menite a fi cuprinse de Inceput, ci doar acea parte de candida si sublima valoare in care poti trai, si in care te poi bucura sau nu, de experienta acumulata, de copii, nepoti unde e cazul... in care poti spune ca stii cine esti tu.
si
SFARSITUL - sau cand trag linie... si aduna altii dupa mine ce am facut sau n-am facut cu viata mea. De multe ori si cea mai plictisitoare si sacaitoare etapa, care nu respecta numarul anilor daruiti cu atata intelepciune de tine insuti, sau care daca ii respecta, in putine cazuri, nu prea iti mai lasa nici o libertate de alegere, si te calauzeste direct si fara regrete catre moarte.
Dar revenim la PROLOG. Ma gandesc la prologul vietii mele... asa scriam ceva mai sus... si imi dau seama ca nu stiu cu ce ma va ajuta pe mine pachetelul asta de cunostinte pe care il am. Sincer. Nu am fost un copil prea cuminte dar am reusit sa gasesc in pachetelul meu loc si pentru un "Buna ziua" sau "Te rog", si pentru alte politeturi pe care nu prea le mai gasesti in jurul tau ca atuuri ale copiilor de azi, decat poate in mediul rural, unde se mai practica inca cei 7 ani de acasa, si scoala;venind vorba de scoala, nu am fost un elev silitor dar am reusit sa termin un liceu profesional, cu medie bunicica, la un profil real si sa fac o facultate unde am mai cunoscut cate o persoana demna de a fi luata in seama; nu am fost un tip cordial dar am reusit sa imi adun in jurul meu ceva prieteni, schimbati cu vremea ce-i drept, de la care sa imprumut cate ceva, mai bun sau mai rau; am avut cateva job-uri, desi nu cred ca ar fi un lucru bun, dat fiind faptul ca tatal meu cand avea varsta mea nu schimbase de vreo 7 ani locul de munca, si tin sa precizez ca isi luase casa si ca sotia ii nascuse si 3 copii; nu ma consider un tip inteligent dar fara sa bag de seama am invatat sa fac mai multe lucruri, cu mainile si capul, decat majoritatea tipilor cu care sunt contemporan de generatie... etc. si aceste enumerari de lucrusoare adunate si puse in pachetelul meu ar putea curge in continuare... fara rost.
Cu toate astea, stau si ma gandesc acum la ce ma va ajuta pe mine pachetelul meu. Valori fara valoare in zilele de azi le tin cu mine pentru inceputul vietii sperand ca ceva din ele imi va fi folositor. Imi dau seama ca prologul vietii mele mai are un pic si ajunge la finele lui, iar eu am cu mine exact ceea ce nu-mi trebuie, sau imi trebuie mai putin pentru-a-mi incepe viata.
Sa-i invinovatesc pe-ai mei ca mi-au dat aia 7 ani de acasa? Sa invinovatesc profesorii ca asa cum au putut saracii si cand m-au prins pe la orele si cursurile lor mi-au bagat in cap ce au putut cu forta? Prietenii nu cred ca au vreo vina... si nici cei care sperand ca daca moare "Taticu' Nicu" o sa ducem o viata mai buna... sa fie de vina cei care au murit pentru ca noi sa putem fi ceea ce suntem azi? Niste ipocriti.
Cred ca de vina sunt eu... in partea mea de vina...
Problema este ca nu-mi gasesc vina, nu pot sa dau de ea si basta... iar prologul meu se apropie de final si incep Inceputul... pregatit sau nu... am sa ma gandesc in continuare ce am sa fac... si poate ajung si la cuprins pana imi dau seama...
Tie nu-ti da de gandit chestia asta... propriul tau film al propriei tale vieti?!!
Eu meditez...

Un sut in fund...

Salutare, tot eu...acelasi Geoni sunt...

Doar ca in perioada asta, muta si slinoasa, in care nu am mai pus nimic pe acest jurnal de bord al Caracterului Ezoteric, multe lucruri sau schimbat... si din nefericire pentru mine... in rau. Observ cu regret acest lucru, fara nici o sansa de a ma insela. Nimeni nu poate observa mai bine ca cel aflat sub incidenta propriilor actiuni, intamplatoare sau nu la un moment dat, daca hotararile luate au fost sau nu bune.
Obosit de analiza propriei mele persoane, incep sa realizez ca ceva, accentuat de ultimele proprii actiuni, capata anvergura unui bulgare de zapada scapat de sub control, intr-o alunecare contraindicata calmarii spiritului, si a neinterventiei. Colosal defect al ego-ului personal, ce sper sa se apropie de finele fagasului pe care a pornit, ma deprima aratandu-mi de fapt adevaratele mele greseli caracteristice.
Am invatat candva ca: "Un sut in fund, (e) un pas inainte". In urma aprofundarii acestor vorbe de duh, si a analizarii aplicarii lor in viata cotidiana, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fii " tampit prietene".
Am sa il rog pe acela care a scornit aceste vorbe de un ireal adevar, sa si le scrie pe hartia mangaietoare si parfumata destinata stergerii obrajilor curului dupa momentele de relaxare, in care postura-i aducea cu cea a "Ganditorului de la Hamangia", si sa le inghita. Daca astepti suturi in partea posterior mediana a trupului, pentru a face pasi, in orice directie, inseamna ca devii un tip usor spre accentuat, masochist.
Candva eram de parere ca, daca "iei o palma, intoarce si celalalt obraz" si "un sut in fund, un pas inainte". Timpul a modificat aceste vorbe in constientul reflexiv al mintii mele, in: "daca iei o palma, fugi..." in pragul pubertatii, dupa ceva vreme in "daca iei o palma, da-i un cap in gura" undeva pe la inceputul liceului, ajungand azi sa observ ca am ajuns la o chestie ce poate fi numita fara probleme, facand legatura cu caracterul propriu, obscena. Prin analiza de care vorbeam mai sus, am observat ca m-am transformat intr-un tip care "daca ia o palma(...)", se intoarce si se apleaca sa ia si "un sut in fund(...)".
De ce?
Sincer nu stiu. Pot doar sa pun chestia asta pe seama imbecialitatii si a ineptelor mele pareri formate gresit, in anumite situatii, despre colegii de munca, falsi prieteni sau cunoscuti cu zambete calde, asemenea unor focuri pe varfurile unor iceberguri, cu intentii frumoase asemenea unor femei frumoase, prin prizma irealitatii zugravite intr-o fotografie migalita in Photoshop ce ascunde majoritatea problemelor hidoase cuprinse de intreaga ei faptura.
Am devenit, fara sa observ, un imbecil infantil ce se increde usor in niste vorbe mestesugite; si ma oftic.
De ce?
Pentru ca asta obisnuiam sa fac eu imbecililor infantili gata sa asculte vorbele mele mestesugite.

Bine ca am observat. Acum, macar sunt constient unde trebuie sa fiu atent, si ce trebuie sa fac a-mi retrezi Caracterul Ezoteric.

M-am intors ;)

In miez de noapte... constientizez nimic

Salut, acelasi Geoni...

Ai privit vreodata in miez de noapte, prin sticla ce fixeaza blocul vecin?! Acele secvente ce se impart in mii de ferestre catre vieti total separate. Figuri necunoscute, totusi obisnuite, in periplul episodic din fiecare zi sau noapte... fiecare cu o viata proprie, mai vesela sau mai trista... de la chinezii ce stau cu chirie la etajul 8, cu ziare in geam fumand agale o tigara ce arde foarte repede... disparand in spatele stirilor de cu ceva vreme in urma, la doamna bine trecuta prin viata ce isi impodobeste pervazul cu seminte si firimituri de paine pentru inaripatii ce-i bucura privelistea de dimineata... la tinerii ce-n miez de noapte aprind lumini fugare... ghizi muti ce-i poarta spre "spalarea pacatelor" abia infaptuite... la o pereche ce-n pragul noptii isi arunca gesturi cu insemnatate dura intr-un dialog mut ce seamana a cearta... la doamna singura ce-si spala intotdeauna vasele tarziu cand orologiile dorm.

Cu totii isi duc viata de zi cu zi, sau noapte de noapte... fiind priviti si privind la randul lor curiosi catre desenul animat si mut al blocului de vis-a-vis. Cu totii privesc sau privim la ceilalti prin proprii ochi la spectacolul neferit de perdele, draperii sau ziare, cautand bizarul, anormalul, ilogicul, intr-un cotidian obisnuit pentru altii.

Asta e firea noastra, si-n miez de noapte constientizez ca... privesc si sunt privit... dar limitati impreuna, privitori si priviti, de o fereastra ce rasfrange franturi de realitate surda.

... ma duc sa dorm... sunt obosit de cat de mut am putut gandi, surd, cat sunt de orb...

De ce avem o viata daca nu ne putem bucura de ea

Salut, Geoni sunt,

Dupa o pauza prelungita, revin in Caracterul Ezoteric, mai obosit. Trist si cu amareala in gat ma gandesc la natura "omului de rand", acel om a carui viata se rezuma la un servici la care merge cu scarba, la drumurile catre si dinspre acest travaliu, in atmosfera transpiranda si greu suportabila a mijloacelor de transport in comun, la nevasta pentru care nu mai gaseste cuvinte bune, sau cel putin nu mai are resursele necesare de a le cauta, la cei 2 sau 3 copii pe care ii vede rar. Ce viata "minunata" poate avea un astfel de om, un om de rand?!

In plina criza, in inceput de recesiune... in plin inceput de sfarsit, se vede pus in fata restructurarilor pe care un cap, parasit de parul satul de gazele puturoase ale creierilor proprii, le face. Daca are norocul, de cantitate infima, va avea darile catre stat platite si isi va putea asigura o paine pe zi din ajutorul de somaj. El, omul de rand, deja saturat de complexitatea simplista a propriei vieti de zi cu zi, in care propria-i sotie ii spune ca este un egoist, ce se rezuma la berea bauta dupa program cu colegii, la drumul spre casa, pe care nu este in stare sa opreasca sa rupa o floare dintr-un parc sau gradina, daca nu are bani sa plateasca florareselor pe un buchet de garoafe semiofilite, care nu mai stie altceva decat sa se hraneasca cu bucatele puse pe masa de sotia ce i-a acceptat situatia prea multa vreme, care nu mai stie ce se alege de viata micutilor ajunsi mari peste noapte, care traieste pentru a-i face pe altii superiori lui sa traiasca cum el nu va reusi niciodata... se va satura, si intr-o zi va pleaca... in diferite moduri: clacheaza pshihic, pleaca de acasa, etc... 

Sunt unul din "oamenii de rand". Si observ ca odata cu trecere timpului incep sa vad in oglinda, un tip ce se apropie de portretizarea de mai sus. Alerg zi dupa zi pentru  a face banii care imi platesc facturile si care ma hranesc, cand statul nu stie ce sa faca cu 4 miliarde de dolari. Ajung acasa prea obosit pentru a mai fi eu insumi, pierzandu-ma printre notarile facute in agenda. Obosit de viata pe care o traiesc fara a ma bucura de ea. Satul de EU-l obosit care am devenit. Satul de prostia care ma guverneaza indirect sa muncesc sa fac rost de bani. Bani, Bani, Bani. 

De ce avem o singura viata daca nu ne putem bucura  asa cum trebuie de ea?! De ce invatam ca prostii ani la rand pierzandu-ne singurii ani in care ne-am putea bucura de viata asa cum putem mai bine, cand un cretin cu 2 clase mai mult decat trenul te da afara si iti da viata, si asa vai de ea, peste cap?! De ce alegem sa ne traiasca altii timpul vietii noastre?!

M-am saturat... si cred ca, asemeni mie, si altii. Vreau viata mea pentru mine, si timpul meu sa nu-l mai las sa mi-l consume "nimenii" si nimicurile pasageri ocazionali ai vietii mele.

Te invit sa comentezi cititorule.

Vreau sa fiu prost...

Da! Eu, Geoni, o spun cu mana pe inima tare si raspicat:

Baaa! Vreau sa fiu PROST!

De ce?! Va mai intrebati de ce? Pai pentru ca prostii, sunt prosti. Lipsiti de griji in prostia lor, nu isi mai bat capul cu nimic din tot ceea ce il poate afecta pe un om "Distept". Ba, vreau sa fiu PROST! sa nu ma mai gandesc ca nu am bani, ca nu am cine stie ce masina, ca mi s-a futut computerul acasa, si ca am un job de cacat, la care merg in speranta ca poate poate o sa imi iasa si mie vreun ban, sau ( Doamne ajuta! ) salariul. Sa stau pe curul meu, in casa lasata din mila de bunici, parinti, frati sau vreun binevoitor pentru ca " E prost saracul... nu-l duce capul..." Sa ma plimb cu Dacia mea 1300 gaurita toata, si cu muzica "la blana", si pe nimeni sa nu supar ca doar " E prost saracul... atat il duce capul..." Sa mananc cu mainile murdare, sa ma murdaresc pana la urechi si sa imi pice din gura, sa nu stiu pentru ce s-a inventat furculita si cutitul, in afara de a te scarpina pe spate si a taia prosteste ceva ce nu imi poate intra in gura. Ba vreau sa fiu prost... mai prost ca orice prost prost...mai prost ca prostul prostilor...

Dar sa zambesc prosteste la o raza de soare ce se strecoara prin nori dupa ploaie, la o floare frumos mirositoare pe care o vad pentru prima data intr-o primavara, la niste pui de gaina care fug de colo colo certandu-se pe o rama, la bobocii de rata sau gasca care cad in fund in primele zile de viata, sa ma bucur de mirosul primei faneti proaspat cosite, sau de buburuza ce mi se aseaza in varful nasului cand stau tolanit in iarba.

Sa zambesc ca prostul cand ma bucur de simplitatea frumoasa a vietii mele de prost.

Pentru ca "E prost saracul... si nu il duce capu..."Da ba sa fiu prost... dar fericit.

Hai sa fim prosti cititorule

Da-te-n gatu' matii...

De la "nenii" Parazitii...

Din cand in cand...

Tot Geoni sunt,

M-am saturat in pula mea de tot cacatul asta de viata, de Romanica, de cocalari si de tot ce-nseamna o zdreanta. De o viata mizera, de un cacat de job, in pula mea, de toti, netoti... dobitoci ce ti-o trag cand te prind gol... pe holul vietii unde soarele rasare, dar apune in living-uri cu pretentii. M-am saturat sa ma rezum la salam, sau la vinul slab din sticla, cumparat din colt cu maruntisul strans... Intr-o duminica, mi s-a pus pata si am sa zic gata, cand bulangiul pentru care muncesc, ma trateaza ca pe-un sclav, fara pic de respect. Eu vreau mai mult, si vreau la randul meu sa fut, pe toti acei ingalati, care pentru un gram de fericire, se fac stabi, de fapt carnati. Traiesc degeaba, au masini luxoase, femei frumoase, cu 2 clase si trupuri de vampe, curve de lux cu botox, mereu siliconate. Falsa impresie ca sunt sefi, peste cei mai slabi, le da mereu la cap cand nu mai au nici bani, nici oameni... in cacat, au doar afaceri, de tot cacatul vere, si-o ard aiurea intinzand coarda ce ii plesneste peste bot, "la vreme". Vreau sa privesc viitorul, cu alti ochi si nu mai vreau miniciuni:"Ve-ti lua bani!", o saptamana, si nimic vreo 4 luni". De ce sloboz, as mai vrea sa fiu vreun rob intr-un cacat de job, cand firma de cacat unde lucrez, nu face bani, iar din nimic nu faci un bici... poate doar din cacat. Stau in chirie ca altii, ca mine, platesc o mie de facturi, restante de alte luni... bancile pe timp de criza, tipa din doua guri. 

Vreau sa ma fut in viata lor, dup'aia sa-i injur, si sa le spun ca nu pot, nu vreau nimic... sa mai indur?!! Sa-i fut in ciocul lor de morti, ambulatorii, sa-i vad pe toti copti, imbuibati de mancaruri fine, ajunsi sa spele closetele murdare rau, de prin latrine. 

Am defulat. 

P.S. Nu stiu de ce am scris semi-rimat. 

Tudor Gheorghe - Au innebunit salcamii...

La pascut cu melcii...

Salut, Geoni sunt... orice asemanare cu fapte din viata reala este p (din c) ur intamplatoare.

Pantaloni cu clape, un tricou pe care vremea l-a "murdarit", o geaca cu gluga, pe talie, pantofi sport, par ciufulit, barba neingrijita... mereu obosit, de parca asa s-ar fi nascut... conduce o masina prea mica pentru cei 187 cm pe care se inalta, cu kent-ul lung in bot si ochii mici... mirosind a prost din cauza lipsei banilor, se uita cu un zambet slinos in coltul gurii, la "macho-menii" ce o ard aiurea pe strada.

Imbracati la 4 ace, invatati sa isi permita o masa la restaurant in fiecare zi, chiar daca nu au salarii... plimbandu-si burdihanele sau cururile ce le lipsesc din randurile lor de costume de prima mana in masini prea smechere, carora, fara carte, nu stiu sa le schimbe roata, o ard aiurea... nu au muncit niciodata fizic, erau prea firavi. Asteapta sa le pice banii din nimicurile cu care se ocupa, fie ca sunt manageri ai timpului pierdut cu discutii pe mess, agenti in agentii de furtisaguri care asteapta sa le sune telefoanele pentru ca, un ofertant sa se plieze pe cererea unui altuia; fie ca sunt sefi mari ce se plimba in plina criza economica prin lume, "meditand" la "ce greu le este fraierilor ce isi asteapta salariile!!!". Se invart in cercurile lor inalte fara a-si  da seama ca acele cercuri incep sa ia forma unui vartej descendent, ce le va aseza, ceva mai brutal, cururile pe pamant.

Sau poate nu...

Ei sunt la pascut cu melcii. Pentru ei timpul se dilata la cerere, banii se inmultesc singuri iar melcii pasc. Nu au nevoie de aproape nimic din ceea ce as visa eu, pentru moment, sa am. Asemeni mosneagului din banc m-am impacat cu ideea: "pana ma aplec eu, melcul... tzusti!". Cum sa ies eu la pascut cu melcii, cand alerg dupa ei fara macar a ma apropia?! 

Am sa ma iau sa-mi cultiv creierul mai bine, iar melcii am sa-i las pentru cand am sa mai cresc, si eu. Am sa ma uit dupa salcamii nebuni cu sufletul inflorit pe afara, ai lui Tudor Gheorghe, sa imi aduc aminte ca asa ar trebui sa fiu si eu... de fapt nu... ca asa TREBUIE sa fiu si eu, tanar nebun si cu sufletul inflorit. Poate astfel nu am sa ma mai trezesc cu un... de fapt acelasi, gust amar in gura in zilele in care trebuie sa merg sa vad cum pasc altii melcii, pe iarba creierului meu. Poate ca ar trebui sa le limitez accesul la resursele mele,  iarba e ieftina si se gaseste si pe alte creiere. Macar sa reusesc sa-i fac sa nu o mai pasca pe a mea.

Sunt tanar, sunt istet, sunt nebun... si pe deasupra sunt eu... si nu m-as da pe zece ca ei.

NU MAI MANCATI IARBA... 

Te salut cititorule...

Zambete de viata amara...

Salut tot Geoni, tot eu...

Va plimbati prin Bucuresti? Prin zonele mai populate de cei cu bani, sau pe la benzinarii din zone cheie,pe unde se plimba sau isi etaleaza cei cu bani si etate ultimele achizitii? Sincer, cred ca da, si mai cred ca, nu este nimeni prin Bucurestiul asta, care sa nu zareasca o fata/femeie frumoasa, cu trasaturi fine, purtand acea masca trista a imbolnavirii de "intretinere".

Dintr-o masina, care... poate... valoareaza cat trei sau patru apartamente ceva mai vechi, privesc prin mine o pereche de lentile de contact, inspre nimic. O mina poate prea grava pentru varsta ce i-o dau, ma face sa inteleg, ca banii nu aduc si fericirea, chiar daca, asemeni unor aparate ce tin in viata un om in moarte cerebrala, o mentin. Se vede ca este bine imbracata, poarta bijuterii scumpe, fine, cu diamante Swarovski, ceas Cartier ce ii impodobeste mana bronzata intr-unul din saloanele SPA luxoase, parul aranjat superb fara nici o suvita rebela. Este frumoasa... dar degeaba daca tristetea ei te copleseste inca de la prima privire. De masina se apropie un domn la fel de bine imbracat, curea si pantofi din piele de crocodil, un ceas TAG Heuer Grand Carrera ,  tricou negru cu gulerul ridicat, pantaloni impecabil de albi, doar ca, la varsta lui, i-ar putea fi tata...se urca, o saruta, si domnisoara schiteaza un zambet din  buzele umflate delicat cu botox sau ce alta substanta isi mai injecteaza  divele, dar colturile gurii frumos conturate isi pastreaza acelasi efect de cadere; par semnele ce-i tradeaza "multumirea" de intretinuta. 

Unul din poate miile sau zecile de mii de episoade pe care le poate intalni oricine, pe-aici pe Bucuresti Planet si in intreaga galaxie Romanica.

Oare de ce ajung acele fete/femei sa decada atat de mult? ( In conceptia mea este o decadere din statutul de femeie libera pentru care s-au luptat cateva generatii ). A trai nu se rezuma doar la a manca in restaurante scumpe, la a iesi in cluburi ce-ti cer drept cheltuiala pentru rezervarea unei mese intretinerea acelor 3 sau 4 apartamente de care aminteam mai sus, nu se rezuma la a te plimba intr-o masina de prima clasa, pana in  Viena, Paris sau poate daca ai noroc Venetia, la a-ti permite sa iesi cu prietenele tale, si ele intretinute si parsive, la suc sau shopping in mall, la a-ti permite sa fii vazuta in cele mai "fensi" localuri si la multe alte chestii de "bun gust". De ce, ca tanara candva plina de viata,  te agati de banii si nu potenta unuia ce te trateaza ca pe  un accesoriu,  care, daca are putin noroc, se va alege cu o "cutiuta" frumoasa, si o perna de puf de pui de papagal ( adica o masina si o casa , poate chiar si un mic cont intr-o banca ), si un loc in amintirea aceluiasi, undeva intr-un coltisor, alaturi de alte lucruri neimportante.

Ma gandesc ca in capsorul lor vopsit, se gandesc ca banii, posetele, masina, casa unde, norocoase fiind, locuiesc inseamna trai bun, indestulator, o viata fericita, chiar daca nu pot iesi de mana cu "amarul" ce le indestuleaza material, prin mall sau parc. Sunt de plans aceste "zambete de viata amara". 

Dar asta este doar o fata a monedei "amar", asa cum imi place mie sa ii numesc pe cei cu bani, batrani dar cu fetite tinere langa ei.  Pe cealalta fata se afla sotia, de cele mai multe ori; sau o alta fosta pitzi, mai veche de care s-a atasat, luata de suflet sa nu ii fie frig noaptea cand trage acasa. Am sa incerc sa vorbesc despre sotia lui.

Un alt "zambet amar", dar perfect constienta de  statutul ei de intretinuta cu vechime.

De multe ori ea, sotia de "amar" fara a sti sa faca ceva, dar trecuta prin viata alaturi de el, isi descuie capul, si incearca mici afaceri: fie ca aduce toale de afara, fie ca are un coafor de pet-uri ( animalele de casa ), fie ca doar face mici invarteli, ea isi mai rotunjeste "pensia". Stie ce vrea, si accepta ca cel cu care "traieste", cu care poate a facut si niste copii, sa o intretina, si sa-i ofere acea liniste sufleteasca de care nu se va bucura niciodata.  Frumoasa si dupa 40 de ani, ingrijita si ea... sta agatata de sursa ei de "hrana", dar culege si fructele ce ii sunt in apropiere. 

Stie ca e inselata, si ca a picat pe locul doi, dar a invatat ca daca deschide gura mai mult decat este nevoie, ( in cel mai bun caz ), va avea nevoie de mai mult machiaj la ochi, si mai mult fond de ten pe anumite zone mai intunecate ale pielii. Fara sa vrea, se trezeste de multe ori pusa fata in fata cu cealalta ea, prima, si pe moment se-aprinde; un foc de paie ce va fi stins usor cu o taiere din portie. Ca o narcomana, nu vrea si nu poate sa renunte la acest drog. Nu stie ce ar putea face fara el. Nu vrea sa se gandeasca cum va fi cand va cadea in dizgratie, desi asta s-a intamplat de mult. O bucura masina ceva mai scumpa pe care o conduce, o "a"casa poate in Pipera, Primaverii, Corbeanca, Snagov, Izvorani sau alte zone bifate pe harta luxului cu o casa, vila, mosie...

In certurile inerente, il intreaba "ce vrea de la ea?", daca mai simte ceva pentru ea, daca toti anii pe care i-au petrecut impreuna "nu mai inseamna chiar nimic?", toate aceste intrebari fiind impodobite ancestral, cu "nesimtitule", "cretinule", "curvar" etc. etc. etc. 

Probabil amarul nu-si doreste de la ea decat sa crape si sa dispara din viata lui, fara prea mari cheltuieli, fara a plati pensii adevarate, sau alocatii pentru copii. Fara o iesire usoara, si arareori avand nevoie si de ea pentru diverse "mismasuri" se impaca cu gandul ca o intretine si pe asta.

Ar mai fi multe de spus legat de subiectul asta ce imi lasa si mie un gust de pelin verde in gat si in gura, dar am sa las si pe altii ce cunosc subiectul mai bine ca mine sa o faca. 

Pana imi revin... pe data viitoare Cititorule...

O poveste fara... nume...

A fost odata, ca niciodata... ca daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit...

A, imi cer scuze... tot eu, Geoni sunt :)

... si cum scriam:

Fuse candva, odata... lasat de la Doamne - Doamne, cuvant drept, clar si raspicat... o preafrumoasa fata. Bai trai-ti-ar, si era una bucata ( adica una singura, nu "bucata" cu referire la calitatile fizice ) singura la parinti, lucrand intr-un preaminunat si deosebit loc, de unde isi castiga, si ea, saraca biata sarmana, bacsisul pentru cafenele de pe Dorobanti, pentru manichiura, pedichiura, si alte astfel de accesorizari femeiesti. 

Si era mandraaa... bai da' mandra in toate cele: 'nalta, par lung, saten, ochi mari si migdalati, zambet diavolesc de angelic, ten masliniu, maini fine ( doar v-am spus mai sus ca isi face manichiura la salon ), glezne subtiri de antilopa, trup numa' numa' bun de prins in brate... ce sa mai lungim vorba vere... buna cu draci duduia: craci, tate, cur... fata misto.

E, si pe langa toate astea, mai avea mandra noastra don'soara, casa in apropierea carciumioarelor de Dorobanti ( inchiriata, dar este ), niste parinti... painea lui Doamne - Doamne ( toate mofturile ii faceau fetei ), prietene: una si una, ce-o invatau numai de bine, "prietene adevarate" iar una si una, pitzipoance de la mama lor... care de care mai tunate si mai adunate, prin anumite parti unduitoare ( ca sa nu existe probleme fac o nota: prietene - adeca colege de servici, d-astea de stau de vorba la tigara, mai povestesti una alta, mai o iesire la masa, mai trece timpul; "prietene adevarate" - alea de te mananca de cur de cum ai intors urechea in vant, si care nu stiu cum sa faca sa iasa ele "mai" in evidenta ).

Da domnule Cititor, si cum se prezinta domnita noastra pana acum, nu-i nimica - nimicuta, pe langa toate alea de mai sus, mai are dansa si masina la scara... nu de alta dar in cazul in care dorobantianul cocalar se plictiseste sau nu are chef sa o duca acasa, sa poata fata pleca in plata ei, si in liniste acasa.

Bai fotomodeala si nu alta: buna e, parinti cu stare are, masina are, casa are, banuti de cheltuiala - cum ziceam, au parintii - serviciu ca hobby personal, in ajutorul dezvoltarii ca individ unic, si ca sursa a unui ban de bacsisuri are... sa o iei sa te mariti si mai multe nu. 

Dar vezi tu ba' Cititorule, ca Doamne - Doamne asta, pesemne ca-i si tigan, si barbat pe deasupra... ca daca ii dadu pe partea asta materiala cat sa nu mai poata duce, de fapt sa o duca linistita pana s-o pune fata la casa ei ( la 40 - 50 de ani ), omise Doamne - Doamne sa-i mai puna vreo 2-3 neuroni fetei... sa aiba si bietul ei mic si pricajit creieras cu cine se juca, sa mai schimbe si el o parere, o impresie, o gluma ceva... dar uite ca nu-i gata. Si iata cum frumusetea noastra se transforma in visul oricarui purtator de atarnatoare erectila in pantaloni.

Si de la asta incepe adevarata poveste fara nume:

Intr-un club de fite, meserias, cu super scoruri, numai toale de toale, care de care importate de mai incolo de granitele Romanicai, de-ale de designeri popo"l"ari, cu ceasuri de ceasuri, care de care mai smechere si mai fudule, cu super telefoane, care de care mai lucioase si mai impopotonate, cu super chei de la masinile bengoase, parcate ca de obicei pe oprirea interzisa... ti-ai facut o parere nu? nu mai treb'e sa continui, un club "the fitze"... se intalneste fecioara noastra, fara nume, cu-n june cavaler... cu super masina, cu super bani, cu super... pe ma-sa, ce mama dracului mai avea el super; si uite cum se infiripa dragostea intr-insii, si uite cum se dau ei la povesti, si la planuri:El - "sa te duc... sa te plimb... sa-ti arat", Ea - "da sa vezi, cum e, ce e" etc., etc., etc.;concluzionand amandoi ca-si sunt sortiti unul altuia... pierii... intr-o noapte minunata la un hotel de pe Valea Prahovei. ( ba sa dea domnu dracu daca  am inteles eu de ce mama lu ala de mai sus, ca sa nu ma repet, trag toti coclitii acolo?pentru ce ar sta cineva 3-4 ore bara la bara?! )

Si-ajunge tanara domnita, calda si-umezita ca o garofita abia scoasa din glastra, acasa la dumneai, sa-i povesteasca colegei si-n acelasi timp, celei mai bune prietene si confidenta, ce va urma sa aiba loc... sclipiri in ochi, aproape bocete de bucurie, veselie si sarituri de pe canapeaua de piele pe parchetul de 18 RON metrul patrat, bai... fericire netarmuita, ce mai... gata - gata sa-i sune pe mami si pe tati ca se marita.

Si vine si ziua cea mare... pasarelele cantau, clipocitul apei le dezmierda urechile, soarele le magaia obrajii, vantul vajaia ( mergea tare prostu', cateodata, si doar pe contrasens... in rest, bara la bara si cu pasarelele, bla bla, bla), era o liniste de nedescris... tacerea apasatoare a nonevolutionismului amandurora spunea multe... Si, iata-i ajunsi... ce relaxare, ce contopire cu natura vivace, cat satisfactie... mancand nu trebuie sa-si spuna multe, iar el, suav si gales, ii arunca ocheade magice ce-o fac sa se topeasca, de mai - mai sa dea pe spate. Isi mai arunca cate-o privire hulpava, isi mai ating intamplator cate-o mana, si se decid sa urce-n dormitorul pensiunii de 3 stele, insotiti de o sticla de vin cu eticheta frumoasa si gust nasol ( am uitat sa va spun, pila astuia nu mai lucra din toamna la acel hotel, si nu avea bani cocalarul si de camera, si de benzina, si de 3 mese, si de prezervative ).

Vadit scarbita, ea... ca o diva care se afla, se stramba de 2 ori la prosoapele puse aiurea pe suport, motolite, la sulul de hartie de 50 Bani bucata... dar gandul a ceea ce va urma, ii alunga si cea mai mica urma de-ndoiala; e prima lor seara impreuna, e prima data cand sunt numai doi, e prima data cand se intalnesc mai mult, e primul cu atat de multi bani care o scoate fara sa ceara la munte si... mai bine, nu si-au vorbit, dar va fi "taraboi"... o sa iasa cu cantece, o sa-i faca, o sa-i dreaga... ce mai, il termina, il rupe si il mananca... doar nu s-a uitat degeaba la filmele alea cu o seara in urma. Isi ia inima in dinti, scartaie usa de la baie, si paseste ca o felina in camera luminata slab de un bec economic de 10w (watt), care odata stins, continuua sa palpaie slab, asemeni stelelor din ochii pironoti ai junelui, pe trupul ce se dezgoleste-n fata lui.

Ce patima se-aprinde, ce sarutari fugare, ce pipaieli marsave, ce noapte va incepe, se vor hrani unul din trupul celuilalt pan' la epuizare... vai mama - doamne...

Si sa-i lasam o clipa, sa mergem pe afara, sa ne uitam la stele, la domnii ce isi plimba  cateii, sau pitzipoancele...Ceee?

GATA!!

Off, imi pare rau ca nu va pot arata imprejurimile, sau calea ferata pe unde din ora in ora trece trenul, dar ca povestitor trebuie sa ma intorc...Si iata-ne in odaia din nou slab luminata de acelasi bec de 10w, in care acum mai licaresc si doua tigari, din care se trage cu foc... 10 minute incendiare de amor intens ( nu luam in calcul preludiul ) lasara loc fumului tabacic sa se ridice miseleste din tigarile lor. "A fost minunat!" spune el, "Nu am mai avut pe nimeni ca tine!" minte ea, dornica si pornita in al cunoaste mai bine, "O fi fost obosit saracul... E drumul lung, s-a stresat... eee... asta este" gandeste ea, "Sa imi bag pula, am futut-o si pe asta... l-am facut pe bulangiul ala de X, m-am scos de un plin de gaz..." gandeste el. Adormira dupa ceva vreme in care nu prea au avut ce sa isi mai spuna; maine se vor trezi devreme ca se aglomereaza drumul... si el mai are si alte treburi prin Buchale, nu doar sa plimbe pitzipoance...

Si se intorc in preafrumosul nostru oras. O lasa acasa, soptindu-i din varful buzelor lui tuguiate intr-un pupic : "Te mai sun!". Si ea urca, usor dezamagita... ii povesteste, prietenei, cum fu', si ce facura... si ca asteapta acum sa o mai sune. 

Trecu o zi, trecura doua, trei... si telefonul iata ca nu se mai aprinde cu aria de amor special aleasa pentru el. "M-a uitat oare?! Sa-l sun eu?! Poate o fi ocupat bietul de el, cu afacerea lu' tac-su, sau poate cu magazinul de gablonturi a lu ma-sa, sau o fi oare la coaforul sora-sii?!!" Si la indemnurile nestatornice ale prietenei, isi ia inima in dinti si il suna...

Ea: "bla bla bla" ca femeile

El: "Si cine spuneai ca esti tu?"

Sa iti mai spun ce s-a intamplat mai departe... pai cam nimic... a ramas sa mai incerce frumoasa noastra... si pe la altii... poate in cele din urma va avea noroc.

Vise placute Cititorule... si poate te-o lovi si pe tine norocul... vreodata...

Gripa porcina, sau ce am gasit eu despre ea.

Salut, Geoni sunt...am strans niste chestii despre gripa porcina si le-am pus pe aici, poate intereseaza pe careva:

I. VIRUS PERICULOS
Gripa porcină ameninţă tot globul

YURIKO NAKAO | Reuters
Serviciile de securitate din mai multe aeroporturi scanează pasagerii pentru a identifica posibile ameninţări
Gripa porcină declanşată în Mexic a făcut până aseară 149 de victime, majoritatea în Capitala Mexico City, înspăimântând populaţia. Peste câteva ore, ţara a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 6 grade.
de Irina Cristea

În Mexico City, metropolă cu 20 de milioane de locuitori, străzile sunt pustii, barurile şi restaurantele închise, fotbaliştii joacă pe stadioane goale, iar primarul se gândeşte să suspende şi transportul în comun. În Mexic, aseară erau oficial 149 de morţi şi 1.614 persoane suspecte de gripă porcină. 

În Spania, există un caz de contaminare şi 20 de persoane suspecte de gripă, în Brazilia, un caz, iar în Columbia, 12. Canada a confirmat şase cazuri, iar SUA 40. Suspiciuni sunt în Franţa, Scoţia, Suedia şi Danemarca. Americanii au anunţat că nu există nici o dovadă că epidemia ar fi un atac terorist. OMS a lansat alertă sanitară de gradul 3.

MAI PREGĂTIŢI CA ORICĂND
Comunitatea internaţională este mai pregătită ca oricând pentru a face faţă ameninţării ca virusul să se răspândească, asigură unul dintre experţii ONU pe probleme de sănătate, citat de BBC. Doctorul Keiji Fukuda a explicat că toate măsurile luate şi toate pregătirile făcute de-a lungul anilor pentru a contracara gripa aviară îşi vor arăta roadele şi în combaterea gripei porcine.

De asemenea, cele mai multe dintre ţări şi-au mărit stocurile de antivirale, spune el. Compania elveţiană Roche a anunţat că are suficiente stocuri de vaccin Tamiflu, însă nu a primit încă nici o solicitare, iar Comisia Europeană a propus o reuniune de urgenţă cu miniştrii sănătăţii din ţările UE. 

EPIDEMIE ŞI PANDEMIE
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avertizat că o pandemie de gripă porcină poate izbucni în orice moment. Spre deosebire de epidemii, care sunt sezoniere, pandemiile au "acoperire" la nivel global şi nu au o ciclicitate anume. În ultimii 100 de ani au existat trei pandemii. Cea mai gravă a fost aşa-numita "gripă spaniolă" din 1918, care a făcut 40 de milioane de victime în întreaga lume, scrie The Times. 

Pandemiile de gripă izbucnite în Asia în 1957 şi 1969 au făcut patru milioane de victime. Intervalul de timp la care apare o nouă pandemie a arătat variaţii ce rezistă la orice tentativă de a le încadra într-o periodicitate anume. Autoritatea în măsură să anunţe o pandemie şi să ridice nivelul global de alertă este directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. 

EVITAŢI MEXICUL! 
Ministerul Afacerilor Externe le recomandă cetăţenilor români să evite călătoriile în Mexic. "În cazul în care cetăţenii români trebuie să se deplaseze în Mexic sau se află deja în această ţară, recomandăm evitarea locurilor aglomerate, utilizarea de măşti de protecţie, respectarea igienei personale, precum şi apelarea la medic la primele simptome ale bolii. 

De asemenea, recomandăm evitarea locurilor aglomerate, cum ar fi pieţele sau mijloacele de transport în comun, precum şi evitarea contactului direct cu localnici", se arată într-un comunicat al Ministerului. "Boala are simptome asemănătoare gripei comune: temperatură mare, dureri în gât, tuse, febră musculară. După 2-3 zile acestea se accentuează şi se poate ajunge rapid la pneumonie. 

Tratată în fază incipientă, boala este vindecabilă", se mai precizează în document.

MAE îi mai sfătuieşte pe români să îşi facă neapărat asigurare medicală în cazul în care decid, totuşi, să plece în Mexic, şi le recomandă să urmărească în permanenţă site-ul ministerului (www.mae.ro) la rubricile "Condiţii de călătorie" şi "Alerte de călătorie".

Alte detalii aici

II. Hotscience - Interviu

Gripa porcina: cum stam si ce se poate face? 
de Dana Jalobeanu HotNews.ro 
 

 
Mihnea Bostina (Harvard Medical School)

 Cazuri de gripa porcina au fost in ultimele zile confirmate in tot mai multe tari, pe mai toate continentele. In Mexic, locul de unde a pornit epidemia, oficialitatile sustin ca valul epidemic s-a relaxat si ca putem vorbi deja de o forma mai usoara de gripa porcina. Organizatia Mondiala a Sanatatii insa nu confirma aceste rezultate. Despre ce este insa vorba ? Ce trebuie sa stim ? S-a scris si s-a vorbit foarte mult despre gripa porcina in ultima vreme, insa nu totdeauna cu acuratete. Am incercat sa aflam amanunte de la colaboratorul nostru, dr. Mihnea Bostina (Harvard Medical School)

R: Despre ce este vorba atunci cand vorbim de gripa mexicana. Ce este de fapt gripa ?

Gripa este provocata de unul din virusii inconjurati de o membrana – caz in care, pentru o infectie reusita, este nevoie doar de o modalitate prin care membrana virala sa fuzioneze cu membrana celulara. Doua proteine aflate in membrana – hemaglutinina (HA) si neuramidaza (NA) – sint necesare pentru penetrarea si parasirea celulei infectate.

Exista 15, respectiv 9 tipuri din cele doua proteine, iar nomenclatura reflecta aceasta clasificare. Spre exemplu, virusul despre care vorbim este de tipul H1N1 (biologii au obiceiul sa prescurteze si prescurtarile), pe cind cel responsbil pentru gripa aviara era de tipul H5N1.

Inlauntrul membranei se afla o capsida alcatuita din proteine care ocrotesc genomul viral. Iar aici lucrurile devin cu adevarat intersante! In majoritatea virusilor genomul este alcatuit dintr-un singur sir de acizi nucleici care, odata intrati in angrenajul celulei, duc la producerea de proteine virale si, in final, de noi virusi. In cazul gripei lucrurile sint diferite: avem 8 fragmente diferite de ARN. In cazul in care o celula este infectata cu o tulpina a unui virus, ea va fabrica copii ale acestuia: cu proteinele membranare encodate in genom, si cu fragmentele de genom originare. In cazul in care celula este infectata simultan de o tulpina diferita, fragmente combinate din ARN-ul lor vor fi inglobate intr-o capsida rezultind un virus nou...

Continuarea aici

III. Ce este gripa porcină şi cum se transmite
Sambata, 25 Aprilie 2009 19:37

Vaccinul împotriva gripei sezoniere umane nu protejează împotriva gripei porcine, care se transmite în general de la om la om sau prin contact direct cu animalele, însă consumul de carne de porc nu duce la îmbolnăvire.

Gripa porcină este o maladie respiratorie, specifică porcilor din crescătorii, un virus gripal de tip A. Boala se poate răspândi rapid. 

Gripa porcină trece ocazional la om, în general la persoane care vin în contact cu aceste animale. Ea nu se transmite mâncând carne de porc, ci pe cale aeriană, de la om la om. Temperatura de preparare a cărnii (71 de grade Celsius) distruge virusurile şi bacteriile, precizează Centrul american pentru controlul bolilor (CDC). 

Există şi cazuri de transmitere de la om la om. În Statele Unite, au fost înregistrate două decese, în 1976 şi 1988. CDC a raportat la 17 aprilie două cazuri la copii de 9 şi 10 ani, care nu intraseră în contact cu porci. 

Ca şi la oameni, virusurile gripei se transformă continuu şi la porc. Or porcii au, în căile lor respiratorii, receptori sensibili la virusuri gripale porcine, umane şi aviare. Porcii sunt nişte "creuzete" care favorizează apariţia de noi tipuri gripale prin intermediul recombinărilor genetice, în cazul unor contaminări simultane. Astfel de virusuri hibride pot favoriza apariţia unui nou virus al gripei, virulent precum gripa aviară, dar transmisibil ca o gripă umană. Acest tip de virus, necunoscut sistemului imunitar uman, ar putea avea caracteristicile necesare pentru a declanşa o pandemie de gripă. 

În afară de Mexic (unde a determinat zeci de decese) şi Statele Unite (opt îmbolnăviri), autorităţile din Peru, Chile şi Costa Rica au activat planuri de vigilenţă sanitară. În Canada, nu a fost înregistrat niciun caz, dar ministrul canadian al sănătăţii, Leona Aglukkaq, a cerut mai multă vigilenţă canadienilor, pentru a evita propagarea epidemiei. Franţa a instituit un centru de criză pentru a urmări evoluţia situaţiei sanitare din Mexic. Parisul a precizat sâmbătă că "Franţa nu importă porci vii, nici carne de porc din Mexic". Spania i-a îndemnat pe cei care vor să meargă în Mexic să fie prudenţi. 

Există un vaccin împotriva acestei boli pentru porci, nu şi pentru om. Potrivit autorităţilor mexicane, care citează OMS, vaccinul corespunde încă unei tulpini precedente a virusului, cea ce îl face mai puţin eficient. Însă producţia vaccinului este posibilă în măsura în care virusul este identificat, dar necesită "un pic de timp", spune OMS. În aşteptarea vaccinului, Tamiflu, medicament pe bază de oseltamivir, folosit împotriva gripei aviare, este eficient pentru acest virus, potrivit organizaţiei. Vaccinul împotriva gripei sezoniere umane nu protejează împotriva gripei porcine. 

OMS a simţit nevoia să tragă un semnal de alarmă pentru că sunt cazuri umane asociate cu un virus gripal animal, dar şi din cauza ariei geografice extinse în care s-au înregistrat diferite focare de infecţie, precum şi a vârstei neobişnuite (25-45 de ani) a grupurilor de oameni atinse.

IV. Gripa porcină ocoleşte România, deocamdată  
Andreea Ştefan Luni, 27 Aprilie 2009

Autorităţile dau asigurări că ţara noastră nu este, în acest moment, pândită de pericolul gripei porcine.

“Nu există niciun pericol pentru România deocamdată. Din informaţiile deţinute până în prezent, rezultă că ţara noastră nu a făcut import din zona afectată ”, a declarat preşedintele ANSVSA, Marian Zlotea. 

Totodată, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară va lua o serie de măsuri de prevenire şi va iniţia o campanie de informare a populaţiei şi a crescătorilor de porci. 

Astfel, inspectorii de frontieră vor verifica mărfurile care vin în România, în special pe cele care intră prin porturi şi aeroporturi şi care provin din zonele afectate de gripa porcină, potrivit unui comunicat de presă al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară (ANSVSA). 

Comitet de Monitorizare 

De asemenea, ANSVSA a constituit un Comitet de Monitorizare ca urmare a informaţiilor transmise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, referitoare la epidemia de gripă porcină prezentă pe continentul american. 

Comitetul va avea o componentă ştiinţifică şi una operaţională, alcătuită din structurile de specialitate din cadrul Autorităţii şi cele două Institute de Referinţă, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară. 

Rolul acestui Comitet este de a analiza informaţiile şi datele, pe măsură ce acestea sunt primite, şi de a dispune şi aplica măsurile care se impun, în funcţie de evoluţia situaţiei. 

De asemenea, ANSVSA a transmis o notificare către DSVSA judeţene, pentru a informa operatorii economici din zonă şi crescătorii de porcine să ia toate precauţiile necesare şi să acţioneze pentru întărirea măsurilor de biosecuritate. 

CITIŢI ŞI: 
Gripa porcină bagă planeta în alertă

Gripa porcină în Noua Zeelandă 

Interzis la biserică din cauza gripei porcine

V. Gripa porcina nu se ia prin consumul de carne de porc!

Pro TV
   

Alerta la nivel mondial: un virus gripal, complet nou, alcatuit din mai multe tulpini diferite si care se transmite de la om la om a ajuns in Europa.
tAGurI: gripa porcina, Mexic, Romania 


A pornit din Mexic, unde ar fi omorat deja 110 persoane. Alte peste 1.600 de oameni din mai multe tari sunt suspectate de aceeasi boala.

Desi in Romania nu sunt inca motive de ingrijorare, autoritatile medicale si cele sanitar-veterinare au luat primele masuri. Au interzis importul de porci din zonele afectate si au trecut la verificarea tuturor aeroporturilor si punctelor de frontiera.

Potrivit informatiilor publicate pe site-ul Centrului European pentru Controlul Bolilor Transmisibile, noul virus contine gene care provin de la pasari, porci si om, o combinatie care nu a mai fost pana acum observata nicaieri in lume.

Identificat ca virus tip A H1N1, acesta s-a transmis de la porc la om dupa ce a suferit o mutatie, iar acum se raspandeste foarte usor pe calea aerului de la om la om. Asa se explica numarul mare de mexicani care s-au imbolnavit.

Odata instalata, boala ataca aparatul respirator si este foarte rezistenta la medicamentele antivirale.

Este cu atat mai periculoasa, cu cat simptomele sunt similare cu cele ale gripei umane: febra brusca si dureri musculare.

Un aspect subliniat apasat de specialisti este ca nimeni nu se poate imbolnavi de febra porcina prin consumul de carne sau preparate din porc.

Dar Romania, ca si alte tari, a decis sa interzica importul de porci din zonele cu probleme si sa inaspreasca verificarile la punctele de frontiera si in aeroporturi.

Reprezentantii Organizatiei Mondiale a Sanatatii Animalelor insista asupra faptului ca e vorba de un virus mutant, care nu afecteaza decat omul, nu si fermele de porci. De altfel, specialistii OMS incearca sa gaseasca un nume mai adecvat pentru aceasta gripa, numita se pare abuziv "porcina".

Romanii care ajung in zonele afectate, Mexic, Statele Unite si Canada, trebuie sa evite zonele aglomerate, sa foloseasca masti de protectie si sa ceara ajutorul medicilor, de indata ce apar primele simptome de febra si dureri musculare.

Daca ti-am trezit interesul, tasteaza si tu un google si vezi ce mai afli...

Sper sa nu o dam in pandemii acum de sfarsitul lumii... ;)

Hai te pup Cititorule...

Made in China

Salut, tot Geoni sunt,

Un pic rupt in gura de oboseala, la o ora destul de frageda a noptii... dau ca de obicei sa imi aprind o tigara linistit, cu o binecunoscuta ustensila: BRICHETA. Si raman perplex ca boul proverbic la poarta noua la ceea ce imi vad ochisorii mei, printre dinti ( ii aveam picati in gura, pe ei, pe ochi ):

 - Ca sa vedeti si voi am imortalizat -

Pentru cei care nu inteleg sau nu vad bine ( scriere "mot a mot", adecatelea cuvant cu cuvant ):

"ATENTIE: A- nu se lasa la indemana copiilor, a nu se lasa la raza soarelui tineti depatte de fata, par si imbracaminte.

bricheta cu sistem siguranta.

fa bricata de: "HALER CHINA"

conform standar delor eutopene

DISTRIBUTOR: capacul de aur srl bucuresti, str nicolae sebe no 5,bl s 24;ap2, sector 3.

Bai "manca-v-as" visele, daca tot importam de la "CEAINIZI", si le trimitem sau ne punem noi singuri cu manutele noastre sau utilajele noastre etichete, cum mama lu domnu dracu pot trece asa tampenii de CTC??? Ori sunt eu prost ori ce mama lu acelasi domn dracu se intampla?!!

Fabrica astia mici acum si in Romania, prin Herastrau sau pe unde s-au aciuat, brichete, si pentru ca nu stiu limba romana scriu cam cum le suna lor, sau suntem noi idioti?

E tarziu, scriu aberatii, dar astept comentarii Cititorule...

Pana pe data viitoare te salut...

Bucurestiul in poze...

Salut Cititorule, Geoni sunt...

Te-ai intrebat vreodata de unde vine apa ce ne tasneste pe parbrize dintr-un pet (bidon de plastic) tinut de mana vreunuia la semafor???

Iata de unde se alimenteaza cu apa tinerii vagabonzi care ne spala parbrizele prin Bucuresti: fantani arteziene, balti, si alte surse de apa nu tocmai ortodoxe. In preajma acestora ( a surselor de apa ) isi mai curata sticlele adunate de prin cosurile de gunoi, de diverse murdarii, sau dau gauri cu diverse obiecte ascutite - cuie, suruburi - pe care le tin in buzunare, de multe ori rupte, ale tinutei lor ce inspira si cere in acelasi timp mila.Asa, sa ne mai trezim cu cate un cui mai mare sau un holzsurub in pneuri. Nu am nimic cu ei, incearca sa faca un ban, intr-un mod (cinstit nu cred, pentru ca fug cand vad vreo masina de politie - necinstit, nu stiu; EU, nu l-am vazut pe niciunul furand )... si pe deasupra mai si recicleaza.
Bravo lor, si "huuuuua" noua celor care le permitem sa ne agaseze la semafoare, care le mai dam din mila sau frica o tigara sau un ban.

Te salut Cititorule...

Un mod de a trai...

A trai?... A incerca sa traiesti?... Sau a supravietui?

Cred ca mai degraba A INCERCA SA SUPRAVIETUIESTI. Mi se pare ca asta se aplica cel mai bine romanului de rand, rand din care fac si eu parte. O incercare de supravietuire, nu un mod de a trai, nu o incercare de a trai, nu o supravietuire. Luand-o in sens invers, pentru a supravietui, in conceptia mea, trebuie sa treci de un prag, o cumpana, un orice lucru amenintator, sa-i supravietuiesti, dupa ce, s-a intamplat acel lucru; ca sa incerci sa traiesti iti trebuie macar infimul salariu sau venit egal cu cheltuielile... dintr-un punct de vedere... iar ca sa traiesti trebuie sa ai un mod de a trai, un ansamblu al condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi ( cum spune DEX-ul ) , care banuiesc eu ca sunt acceptate liber si sunt pe placul individului, fara al constrange in vreun fel sa renunte la ceva din modul lui de a trai, si care-i ofera posibilitatea de a-si duce traiul asa cum doreste.

Dar atunci cand acest ansamblu nu se potriveste cu ceea ce imi doresc ca individ, cand conditiile materiale sunt proaste, sau deloc, pentru ca banul, obiect mijlocitor fara de care nu poti face mai nimic in ziua de astazi, lipseste sau nu iti asigura o balanta echilibrata intre venit si cheltuieli, cand spiritualitatea este de foarte multa vreme lasata in urma sau deoparte fiindca, eu unu nu am timp sa stau sa ma gandesc daca exista un Dumnezeu, sau daca Acesta sta pe un norisor pufos servit de ingerasi, amuzandu-se copios urmarind filmul lui preferat, LUMEA, prefer sa raman considerat ateu, cum mai pot spune ca traiesc? Desi respir, clipesc, aud... nu pot spune ca traiesc; traim intr-o societate compusa din plusuri si minisuri, iar o eventuala relatie de echivalenta nu se poate intalni decat intre persoanele cu acelasi semn ( cu plus sau cu minus), fara a exista o zona in care din plusuri sa se taie iar minusurilor sa li se adauge.

Incerc sa supravietuiesc, incerc sa traiesc, incerc sa fac rost de bani... prea multe incercari pe care persoanele minus incearca sa le treaca, tinzand spre statutul de plus. Li se arunca... de fapt, ni se arunca de multe ori in fata expresii de genul: "Incercarea moarte n-are" sau "Munca innobileaza", "Munca este bratara de aur" si poate cea mai jalnica "Intinde-te cat iti e plapuma". Dar cati dintre cei care poarta un mare semn plus, s-au coborat sub linia echivalentei, sa isi mai lase din surplusul lor in "spatele" celor cu minus, cati dintre ei au incercat sa se intinda cat ii este plapuma unui om cu minus? Cum sa muncesti? Azi munca este considerata cea mai mare prostie, iar acea bratara de aur devine un adevarat lant cu bila de plumb pe care o cari dupa tine toata viata. Nu esti destept sa faci bani, munceste ca prostul, nu ai noroc de bani, trage ca vita; oricine incearca sa obtina salarii, sau subventii financiare pentru activitati similare privitului, auzitului, susotitului ( de multe ori egal cu barfitul si "sifonatul" ), preacurvitului in orice forma sau oricarei activitati care nu implica activitate fizica, sau mai bine spus orice forma de activitate care sa nu implice si alte parti ale creierului, mainile sau picioarele. Nu am nimic cu aceia care vorbind castiga bani, atunci cand vorbele lor valoreaza acei bani, nu am nimic cu nici unul din aceia care prin activitatile lor, de orice natura ( pentru a nu exemplifica de fiecare data ), castiga bani prin unul din simturile lor. Ii stimez si ii respect. Le port insa ranchiuna "prost-situatelor" de Dorobanti, indezirabililor cu bani care le platesc si pe care nimeni nu ar da un rahat de caine daca situatia lor financiara nu le-ar inchide ochii celor din jur, acelora care fac bani din naivitatea celor slabi ( si nu acelora care-i fraieresc pe prosti, pentru ca si eu ma numar printre ei ) infamilor care ne conduc si care ne dicteaza prin "filozofia" lor invechita cum sa traim cum sa punem la saltea, cum "sa ne intindem cat ne este plapuma" si cum " sa ne mai strangem cureaua".

Avem o viata, una singura, in care in loc sa traim, ne chinuim sa supravietuim. Mi se pare de multe ori ca nu am timp, ca nu mai exista timp si pentru mine, iar altii nu stiu cum sa si-l iroseasca, cum sa faca sa treaca ziua mai repede pentru ca s-au plictisit sau pentru ca le-a amortit gatul dormind pe unul din scaunele platite de contribuabili, tot persoane minus, proaste, care isi platesc darile pana la ultimul sfant, nu acei oameni "destepti" cu "balamale unse" pe unde trebuie care mai bine isi baga in buzunar decat sa-i dea statului ( adica tot lor ). Astfel ajungi un prost care munceste pe minimul pe economie, fara a putea sa ai nici macar un mic plus, sau macar un 0 ( zero ), si te imprumuti ca un dobitoc la banci, cu exact aceleasi conditii daca nu chiar mai rele , decat daca ai fi un "plus"; fara nici o sansa reala de a returna sumele.

Nascuti fara noroc, vom muri probabil fara noroc, intr-o incercare continua de a reusi, pentru moment din start esuata, sa supravietuim.

Pana pe data viitoare...te salut Cititorule...

Bucurestiul in poze...

Urat, sau frumos... in el imi petrec majoritatea timpului. De cate ori vad cate "ceva" ce imi place, incerc sa imortalizez momentul. Imi cer scuze de claritatea pozelor, sunt facute cu telefonul.

Sper sa iti placa cititorule.

Emotie...de neinteles (atentie, greu de citit !)

Salut Geoni sunt, chiar daca ceea ce urmeaza sa citesti nu prea ma caracterizeaza...sa zicem ca este o fata ascunsa...fii mandru ca citesti ceea ce intr-o incercare de a ma face neinteles a rezultat

"Atunci,

O raza de soare, reflectandu-se pe un chip de ceara adormita sub mana unui creator blajin, creand impresia unui invelis satinat, dar viu, demn sa respire incet, calm, intr-o moarte ce ar putea parea reala, inconjurat de fluturi de lumina, pe care acelasi soare cald, si molcolm, i-a inzestrat cu licariri din matasea curcubeului, un astru mort, traind intr-un chip de ceara, o imagine a vietii, scaldata in crepusculul unei zile diafane, atunci cand un decor ingheata pentru un moment infinit, plimbandu-se printr-un suflet pierdut in regasirea unei inimi calde, crezand, sperand, traind aievea un colt de fericire marginit doar de apusul tainic, magic. 
 Un freamat, o miscare, atat de lipsita de viata, incat, ai avea impresia c-a fost doar o parere, un gand ce, doar pentru o clipa, a parut real, o pereche de aripi ce s-au miscat doar un gram de secunda, amortind din nou sub vapaia arzanda a celestei torte, un freamat. O mana de portelan, gravata de timpuria-i viata cu urme de miscare, de atingeri, candva plina de vinul imbatatator al sortii, un destin ce parea scurs dintr-un corp, asemeni firelor de nisip dintr-o clepsidra, sparta, intr-o cadere muta intr-un abis intunecat si ascuns, pierdut de divinitate pentru totdeauna, regasit ca o speranta, de catre-o raza ratacita in drumul ei spre sfarsit, purtata de atingerile enigmatice ale unui vant, ce-si regaseste curajul, si se rastoarna in rotocoale subite, spre praful clepsidrei, culegand bob cu bob si fir cu fir, argintul rasfirat, si-mprastiat de soarta, strangandu-l si redandu-i formele timpului infinit, purtandu-l in jocul lui nebun de-a copilul spre tarmul marginit de spuma alba si curata a unui ocean plin de sperante, presarandu-l ca pe un praf fermecat asupra ei, patandu-i virginitatea, in creatia lui, in jocul lui divin de creator, si sculptor, imbratisand-o intr-o convulsie surda, iubind-o, si parasind-o mut, renascuta asemeni unei mame ce-si poarta in pantec fiul, un nou destin fulgerator, o noua speranta finita, o nastere ascunsa pe un pat din aceeasi materie, sub un candelabru de lumanari, un freamat, o durere tacuta, creatie, un lut, moale, din cel mai fin nisip, si cea mai involburata spuma, lasat in urma de valul ce a ucis linistea tarmului, un strop de viata, luandu-si forma sub adierea fina a vantului noptii, ce-si modeleaza, odorul ramas singur, redandu-i, lin, o farama de timp, strangandu-l si modelandu-l intr-o forma umana, peste care zorii sangerii isi revarsa sulitele lase, arzandu-l, parasit din nou, intr-un univers necunoscut, suav si rece, un lut ce in lumina timpurie, intr-un strigat tacit, isi transforma matul ancestral in lucirea de portelan, arzand inca in feeria calaretului de aur orbitor si fierbinte, metamorfozandu-l in clestar, si oferindu-i luciul oceanului, virginitatea si puritatea spumei, rasuflul vantului de seara, adunate-ntr-un chip de ceara, intr-un freamat…o miscare, atat de lipsita de viata, incat fluturul cu aripi de curcubeu nici nu tresare, mangaindu-i corpul cu culorile sale, asezand lumina filtrata de podoabele sale in corpul timid de sub zare, stergand moartea tacita-n nascare cu rozul lui plin de culoare, asezandu-si albastrul lui tainic de mare in ochii ei vii, si tresare, caci fiinta nascuta sub soare, apare, sub forma unui inger pierdut in visare, privind maiastrul fluture, cum tainic zoreste spre mare, cerand maicutei divine vesminte, pure si fine pentru fecioara nascuta, intr-un freamat, amortita sub vapaia arzanda a celestului soare.
 Un chip de ceara in apus, isi recapata timpul pierdut, adunand in firele ce pielea-i coloreaza cu viata, o miscare, o unduire ascunsa de dantela ce pare rupta din mare, e o fecioara ce doarme pe malul de aur sub ultimele raze ale unui soare ce moare, aproape de marea ce-i mangaie gleznele cu ardoare, aproape de cerul sprijinit pe fuioarele sangerii dintr-o zare, mangaiata de vantul ce tresalta si se joaca cu firele-i moale de par si candoarea respiratiei sale, pe tarmul duios, ce o tine in palmele sale. 

 Faptura angelica parea adormita, pe patul ei fin, ce o imbratisa cu siraguri de perle aurii, lucind sub ultimele valvatai ale apusului, traind sub ploapele-i blande, o poveste, poate un trecut stins atunci cand marea a primit-o in bratele ei, si a culcat-o pe acest tarm, chipul ei frumos cu linii subtiri, cu arcade fine si buze pline si rosii, care acum cativa pasi de timp parea ucis, se colora, lasand licoarea vietii sa urce in obraji, crescand farmecul frumusetii ei. Corpul ei cu trasaturi clare, linistitoare, de fecioara, mentineau armonia decorului, facand ca ea, sa para in acest tablou, esentialul, lucrul fara de care nu ar fi existat povestea pictata de soarta. Umbra rasfirata pe nisip o completa, scotand in evidenta frumusetea ei, ce eclipsa si marea, si tarmul, si cerul si raiul langa care o asezase destinul. Era o floarea neatinsa de gradinarul vietii, nascuta din nectar si miere, si mangaiata de maiestria naturii, ce-a ingrijit-o, si-a alintat-o cu parfumul tuturor florilor din univers, cu delicatetea petalelor de trandafir, cu mangaierilele de matase ale pufului de papadie, si blandetea florilor de orhidee. Era sublima, si traia, respira, nu era doar un vis pastrat in adancul inimii unui indragostit, era aici, adormita, invesmantata intr-o dantela dintre cele mai fine, cu tors si un mijloc ca de clepsidra, cu brate toarse din fuioare de matase si maini albe, ca de lapte, cu degete subtiri ca niste izvoare abia rasarite din maruntaiele pamantului, pe care purta un inel subtire, de-argint impletit cu aur, cu un micut diamant, pastra in mana un sirag de argint, cu un medalion in forma de stea de mare, lucind cu sclipiri aurii, langa orizontul sub care ziua dispare. In seara ce-si revarsa intunericul, luna rasare s-a vada, sa-i mangaie coapsele, s-o aline, nelasand nici stelele sa suspine de dragul frumusetii ei, luceferii se lupta-n paradis sa o rapeasca, vrand fecioarei palate sa-i faureasca. Dar ea se misca, petrecandu-si bratul peste chipul ei fin, ferindu-si raurile de argintie culoare de pe fata, clipeste, incet, si-si flutura genele-i lungi in briza sarata, lasand doi ochi albastri sa renasca privind cu licariri spre raiul ce-n noapte se deschide in fata ei, tresalta intr-un fior de teama, nu stie unde se afla, nu stie de sine, si nici de-asta lume, oare cine este, al cui rod este, de unde ea vine, si cine anume … "

Daca ti-a placut da si altora sa citeasca...Poti chiar sa lasi si un comentariu ;)

Si "DA" eu Geoni, subsemnatul, declar pe proprie raspundere ca aceste randuri sunt creatie proprie...

Pana pe data viitoare te salut cititorule...

Aiurea in papusoi... (Atentie - Scarbos!!!)

Asa ma simt,

Crispat, ca atunci cand te opresti la marginea drumului pentru a-ti satisface nevoile fiziologice in lanul de porumb, si auzi voci, si sunete de sapa acompaniate de fosnetul foilor, toate indreptandu-se spre tine amenintator de rapid...

Te caci in munca lor. Aiurea, nu?!... si chiar in papusoi...

Poate asa ar trebuie sa se simta si altii, aflati in situatii similare ca intensitate a "simtamintelor". Si cand zic asta, fac referire la cei care o fac adesea, si nici macar nu isi acopera urmele. Se caca in munca altora, crispati si cu ochii cat cepele, avizi de a imputi un loc de munca, si asa imputit. Insa pentru ei vocile si zgomotele porumbului sunt mai departe decat ar trebui. Stau pe vine, defecalizand cu usurinta,  fara nici o urma de constipatie...admirand furnicile ce le trec pe sub curul umezit de la fotoliul sufrageriilor lor pe roti, fara a face nici cea mai mica analogie ( de multe ori nu au cu ce ) intre statutul acestora si al lor, acela de Trantori.

Vizibil scarbit si cu ura "pe fata" fata de ei... le urez doar atat: sa le fie drumul presarat de cacati ca ai lor ( daca nu chiar ai lor ), si in acelasi timp de diferite ramuri sau radacini in care sa se impiedice pentru ca atunci cand vor porni in caderea oarba si vijelioasa, sa isi manjeasca fata in proprii lor rahati, si sa li se umple gura de savoarea propriilor fecale.

P.S. O scurta defulare vis-a-vis de niste cacanari de zi cu zi.

Revenire :D

Salut, Geoni sunt...n-am murit

Doar ca am avut ceva mai multa treaba decat de obicei. Dar acum am din nou timp sa scriu...sper sa nu imi fi pierdut din pofta de caterinca.

Revin repede...cu un nou post.

Santieristul roman...o facultate si-o roaba...

Santieristul roman este, de multe ori un om cu reale capabilitati intelectuale, cursant la facultati grele, de renume, om cu studii inalte ce s-a lovit de rafturile bibliotecilor de nenumarate ori pentru o diploma, o licenta, o lucrare de master... toate inramate si asezate frumos pe peretele garsonierei igrasiate, de 20 mp, in care se intoarce frant de la jumate dupa o zi de "servit" lopata si roaba. Daca este un tip norocos, si inca nu l-a batut soarta (doar de-acum incolo, ca pana acum oricum a facut misto de el), va mai avea de munca inca ceva vreme in acelasi santier. Culpabil de faptul ca si-a tocit creierii si coatele pe banciile unei sali de curs sau amfiteatru, se reculege in lecturi anoste pentru inginerii fara studii reale, dar cu parinti ce le-au platit scolile cand ei se zbateau intre femei, alcool, petreceri etc.

In fiecare seara deschide usa camerei saracacioase, iluminata slab de un bec economic ( s-a scumpit lumina, si bateria de tractor nu a mai putut fi furata in seara asta "din cauza ca" a luat-o altu'), deschide frigiderul - pe care zac in dezordine, pline de praf cateva opere literare, niste vechi "ceasloave" de informatica, culegeri de probleme si algoritmi - si cu o riguroasa tinere de aer in plamani, isi scoate bruma de mancare. Serveste cu patos salamul aproape expirat, pe care a intins o bucata de branza topita, si musca abitir din painea semiuscata ( a uitat sa cumpere alta ), pentru a-si ostoi foamea ce-l chinuie. Isi scoate din rucsacul murdar ziarul, si mai citeste: in prima pagina despre perechea de sani siliconati si forme sleampate, in a doua despre "parintele duhovnicesc", ce-si pangareste sutana cu "emochizi"( majori ), in a 3-a si a 4-a despre deputati, senatori, parlamentari, presedinte... ii arde un "futu-le muma-n cur de hoti", si trece la sport. Cu chiu cu vai, cu bucata de posmag intr-o mana, ajunge la pagina de sport, pentru o scurta actualizare a subiectelor de discutie de a 2-a zi, si o trecere in revista a scorurilor pentru "blestematul asta de bilet" (la pariuri sportive). Da cu mana pe masa plina de firimituri, isi face un memo pentru sinele de dupa noapte (sa o mai roage pe "var'sa" din Grozavesti sa-i mai aplice si lui pe la vreun job cu calculatoare), si isi toarna un pahar de bere calda si trezita: "Hai noroc, noi sa fim sanatosi!". Isi imagineaza cu un zambet larg si tamp, "cam cum ar arata inginerul daca ar fi o bere?"; rade sec la raspunsul din capul lui ( "rece si cu spume la gura...mama lui de derbedeu, am mai sta vreo luna degeaba pana se mai gaseste vreun pilos"). Isi priveste mainile batute de vant si umflate de efort, crapate de la vreun fier, si nu mai vrea sa-si aduca aminte ca acum ceva ani aceste "ustensile" tineau carti si stiloul primit cadou la majorat (acum amanetat)... iar maine, roaba, "cristoselul mamii ei"... din nou. Mai bine merge la somn...

Isi pune o mana sub cap, tolanit pe canapeaua umeda, si aproape rupta... viseaza. Nu prea mult... ii miros ( put ) prea tare picioarele de la cizmele de cauciuc, iar "bulangiii" au avut grija ca apa calda sa urce doar pana la 2. "Futu-i mortii mamii ei de viata, am invatat ca boul ca sa ajung o vaca!". Se impaca cu ideea, isi indeparteaza picioarele de nas si-adoarme.

Maine poate mai trec niste studente "d'alea bune... tate, cururi, niste craci pana'n gat", mai vede vreo masina "bengoasa" si poate ii iese si vreo spaga.

"Hai ca-i bine si asa, castig mai bine ca un it-ist... ce pula mea de santierist!!!"

pana pe data viitoare...te salut cititorule...

Prostii au bani sau banii trag la prosti?...

Salut, Geoni sunt,

Una din "vorbele mele" spune cam asa : "Urasc prostia si ii detest pe prosti". Nu stiu daca a fost cineva inaintea mea care sa fi ales aceasta intovarasire ordonata de cuvinte, insa mie unul mi s-a nascut in cap si imi place, in primul rand cum suna, si intr-un urmator rand cum se leaga aceasta minifraza de caracterul meu intr-un mod asociativ extraordinar. (stai linistit cititorule, nu sunt "cetit", doar ca, uneori mi se intampla sa ma trezesc cu asemenea cuvinte barzaunindu-mi prin cap, semne clare ca le-am auzit pe undeva in periplul meu diurn, sau ca am adormit de plictiseala la televizor in timpul vreunei emisiuni "speciale"/culturale)
Suna destul de aspru daca stai sa faci o analiza pe text, nimeni nu este de vina ca s-a nascut asa (PROST), nici chiar mama individului; sau ca acesta, indiferent de motive, sau inconstient, a devenit astfel (PROST), insa nu cred ca exista o singura persoana pe toata planeta asta, care sa nu se fi lovit de o alta persoana pe care sa o catalogheze asa, indiferent de natura contactului cu ineptul asocial.
Am auzit cu ceva vreme in urma, in discutiile purtate intre "oamenii mari", si cu referire la subiectul pe care incerc sa-l ... sa zicem ... ating (stiu ca se ia si de aceea am sa incerc sa ma "port cu manusi", desi mi-as dori de nenumarate ori sa fiu PROST ... in contextul a ceea ce voi scrie in umbra acestei introduceri), o zicala, proverb, sau cum s-o numi chestia asta, care zicea cam asa:
PROSTII au noroc de bani.
Perfect valabila si cotidian reala, adeseori intalnita pe BUCHAREST PLANET.
Echivalenta dintre spusele populare de mai sus ( PROSTII au noroc de bani) si urmatoarele: PROST sa fii noroc sa ai; este fara echivoc demonstrata de fletii ( FLE"TZ"II (paranteza la paranteza: imi este lene sa pun diacriticele) deci fle"tz" este sinonim cu prost) care o "ard aiurea" printre noi zilnic, de unde rezulta urmatoarea intrebare intrebatoare cu nenumarate semne de intrebare in coada:
Ba, daca sunt prosti, catalogati, analizati, demonstrat logic acest fapt, sunt prosti cu majuscule... PROSTI frate... suna a gol... daca se lovesc cu capu' de maidan le mai sare de cateva ori teasta ca mingea... cum mama dracului de au atat amar de "banet", si pe deasupra il mai si inmultesc ??????????
Putem cataloga drept prost o multitudine de soiuri de caractere umane... chiar si eu si tu cititorule putem fi catalogati prosti, insa nu despre asta vorbim acum... de la Prostul pe care nu il ajuta capul, ala, vai viata lui, care saracul s-a nascut cu o problema la creier sau cu un pitic in cap, care in loc sa-i aranjeze informatia, i-o amesteca, pana la prostul care ii cumpara "Lu' Pitzi" Porschean d-ala mare, ca sa il ia inapoi cand o gaseste pe alta mai trasa in plastic ca ea, cu buze mai mari si cur mai tare, cu tate mai umflate si mai putin distantate, cu arta in a-si trage un zambet fad ceva mai real chiar daca ii stau colturile ochilor in jos a tristete... etc. etc. etc. (poate am sa dezvolt acest subiect intr-o viitoare postare).
Dar acum vorbim de prostii cu bani. Multi dintre noi ne uitam la dizgratiosii astia cu trasaturi diforme, care isi transporta "lesurile" in masini fara logica de mari, atat de prosti incat prefera sa se miste ca melcul in trafic decat sa apeleze la mijloace de transport care sa le asigure un confort ceva mai scazut decat fotoliul sufrageriei pe roti, dar care sa-i poarte mai repede dintr-un loc in altul, sau apeleaza la ilegalitati absolut legale in traficul Bucurestean (stiati ca daca ai o masina smechera nu te opreste POLITIA... decat daca savarsesti o fapta atat de monstruoasa incat sa iti sara pana si presa in cap, probabil de teama de a nu avea drept cunostinta sau, din intamplare, in telefon numarul vreunui suspus care ii poate umbla la salariul platit din banii nostrii).
Doamne cat iubesc sa trec cu BUBURUZA de la serv pe langa ingalatii transpirati (chiar daca au clima, am observat ca ei tot transpira ) ce stau unu dupa celalalt la stop sau semafor.
Nu stiu de ce cred ei ca sunt "distepti", "jmecheri", daca folosesc telefoane de cateva mii de euro, daca mananca in localuri care pentru o portie de mancare iti iau echivalentul pensiei unui batran norocos cu pensie mare, nu inteleg cum in ineptia lor ei cred ca sunt de-a dreptul inteligenti cand dau pe niste bucati de piele sau carpa, mii sau "j'de'mii" de euro.
Frate eu nu inteleg! Nu pot sa concep, cum daca ai bani, ii arunci aiurea. Bun... inteleg ca vrei o masina mai sigura, o casa mai mare si mai buna, ca vrei sa te plimbi, sa te imbraci mai bine... dar nu inteleg si nu inghit prostia...

Sfarsitul primei parti ;)...

Ma dau si eu interesant ( de fapt m-am plictisit de scris si ma cam freaca colegii cu diverse chestii)...dar revin cu exemple...

Pan'atunci ... toate alea bune pe casa ta cititorule ...

Caracter Ezoteric...

Salut, Geoni sunt,

Si cred ca ( poate ) unii dintre voi se intreaba:

 

Ce o fi insemnand "Caracter Ezoteric"?

 

Pai este destul de simplu de aflat... in principiu. Majoritatea apelam la celebrul si cotidianul GOOGLE atunci cand vrem sa aflam ceva. Tastand intr-un browser de internet, oricare ar fi el, adresa www.google.ro, accesam ceea ce pentru multi dintre noi inseamna poarta spre cunostinta,iar de aici existenta noastra de muritori intrebatori, se va complexa cu raspunsuri, bune sau mai putin bune ( depinde numai si numai de noi daca stim sa-i punem intrebari ).

Asta am facut si eu atunci cand am auzit de acest termen, exact in perechea pe care o folosesc si eu ca titlu al blog-ului meu; iar ca raspuns al intrebarii de inceput am sa va dau exact acelasi raspuns pe care l-am primit la cautarea google ( cu hint-urile ezoteric, dex... ca prim rezultat):

            EZOTÉRIC, -Ă, ezoterici, -ce, adj. (Despre doctrine, ritualuri etc.) Care poate fi înţeles numai de către             cei iniţiaţi; ascuns, secret. – Din fr. ésotérique. ( DEX )

 Unii, mult mai inteligenti ca mine, au alaturat acestui adjectiv un substantiv:           

 CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3.Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4.Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character. ( tot din DEX )

Frumos nu?!

Cum am ajuns sa folosesc aceste 2 cuvinte ( CARACTER + EZOTERIC ) ca status, ca titlu al blog-ului meu si descriere a mea?

Pai, mai toti cunoscutii mei ( astia mai apropiati ) stiu ca atunci cand sunt plin de spume, sau usor demotivat din cauza "cacaturilor prin care calc in viata", ascult Parazitii ( cred ca toata lumea stie ce si cum canta acesti "splendizi talenti" ). Este doar o cale de a defula, atunci cand refularea atinge cote de avarie (in ultima perioada din ce in ce mai des ), si in una din piesele lor se regaseste aceasta sintagma. 

De aici am plecat eu cu CARACTERUL EZOTERIC. Si le multumesc domnilor Parazitii, pshihologii mei de tranzitie.

Si da exista si un antonim, acesta fiind       

  EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor; public. – Din fr. exotérique. ( nu stiu ce m-as face fara DEX-ul asta )

 

 

Cam atat...pana data viitoare, te salut cititorule...