Salut, acelasi Geoni...
Ai privit vreodata in miez de noapte, prin sticla ce fixeaza blocul vecin?! Acele secvente ce se impart in mii de ferestre catre vieti total separate. Figuri necunoscute, totusi obisnuite, in periplul episodic din fiecare zi sau noapte... fiecare cu o viata proprie, mai vesela sau mai trista... de la chinezii ce stau cu chirie la etajul 8, cu ziare in geam fumand agale o tigara ce arde foarte repede... disparand in spatele stirilor de cu ceva vreme in urma, la doamna bine trecuta prin viata ce isi impodobeste pervazul cu seminte si firimituri de paine pentru inaripatii ce-i bucura privelistea de dimineata... la tinerii ce-n miez de noapte aprind lumini fugare... ghizi muti ce-i poarta spre "spalarea pacatelor" abia infaptuite... la o pereche ce-n pragul noptii isi arunca gesturi cu insemnatate dura intr-un dialog mut ce seamana a cearta... la doamna singura ce-si spala intotdeauna vasele tarziu cand orologiile dorm.
Cu totii isi duc viata de zi cu zi, sau noapte de noapte... fiind priviti si privind la randul lor curiosi catre desenul animat si mut al blocului de vis-a-vis. Cu totii privesc sau privim la ceilalti prin proprii ochi la spectacolul neferit de perdele, draperii sau ziare, cautand bizarul, anormalul, ilogicul, intr-un cotidian obisnuit pentru altii.
Asta e firea noastra, si-n miez de noapte constientizez ca... privesc si sunt privit... dar limitati impreuna, privitori si priviti, de o fereastra ce rasfrange franturi de realitate surda.
... ma duc sa dorm... sunt obosit de cat de mut am putut gandi, surd, cat sunt de orb...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu