Ai meditat vreodata Cititorule?
Nu stiu! La orice... la orice cacat de gand ti-ar putea trece prin circuitele neuronale. Laaa... de pilda, ce cacat nu este in regula cu viata pe care o duci? Sau la orice altceva.
Te-ai uitat vreodata la un film?... Orice film, care sa te lase pe ganduri dupa ce ai terminat vizionarea lui? Sa stai, asa... ca boul in fata portii noi gandindu-te :"Ba... cum pula mea ... ?".
Eu m-am uitat. La prologul filmului vietii mele, un fel de trailer. Si am ajuns sa ma gandesc la prologul vietii mele. Sa meditez in adevaratul sens al cuvantului.
De ce la prolog, si ....ce puta sufletului e aia?
Simplu. Sa o iau cu inceputul. Prologul in contextul dat de mine face referire la prima parte a vietii mele. Asta pe care mai am un pic si o inchei. (In definitia data de DEX este un fel de introducere, un cuvant inainte... nu dezvolt, de-asta exista GOOGLE.)
De ce zic ca mai am un pic si-o inchei?! Pentru ca, in mintea mea, viata proprie, imaginea proiectata de mine, ca regizor, asupra vietii mele mi-am impartit-o optimist in 4 mari si late etape, fiecare insumand cate 25 de ani; si-anume:
PROLOGUL - sau introducerea asta in viata, in care ar fi trebuit sa ma formez ca si gen de om; aia 7 ani de acasa, cu aia cativa ani de scoala, cu aia cativa ani care iti mai raman din prolog ca sa mai intalnesti... un unul sau altul de la care sa ti-o furi (si sa inveti) sau de la care sa inveti pur si simplu ceva... si cam tot ce ar mai putea participa la crearea si dezvoltarea felului meu de a fi.
INCEPUTUL - intrarea mea in viata cu bagajul aferent, strans intr-un pachet, mai mic sau mai mare, in functie de capacitatea mea cognitiva, pentru ca, vezi tu cititorule, eu nu consider ca viata ti-o incepi atunci cand nici nu stii de mintile tale, cu un scancet menit a avertiza ca a mai iesit unu din gaoacea mamei lui (ca sa nu zic pizda...sau cezariana).
CUPRINSUL - adica atunci cand traiesc viata deplin constient de justa ei valoare in conformitate cu "Prologul" si "Inceputul", si care dupa neluminata mea glagorie nu ar trebui sa contina si "maritisul" sau crescutul si educarea unui copil, menite a fi cuprinse de Inceput, ci doar acea parte de candida si sublima valoare in care poti trai, si in care te poi bucura sau nu, de experienta acumulata, de copii, nepoti unde e cazul... in care poti spune ca stii cine esti tu.
si
SFARSITUL - sau cand trag linie... si aduna altii dupa mine ce am facut sau n-am facut cu viata mea. De multe ori si cea mai plictisitoare si sacaitoare etapa, care nu respecta numarul anilor daruiti cu atata intelepciune de tine insuti, sau care daca ii respecta, in putine cazuri, nu prea iti mai lasa nici o libertate de alegere, si te calauzeste direct si fara regrete catre moarte.
Dar revenim la PROLOG. Ma gandesc la prologul vietii mele... asa scriam ceva mai sus... si imi dau seama ca nu stiu cu ce ma va ajuta pe mine pachetelul asta de cunostinte pe care il am. Sincer. Nu am fost un copil prea cuminte dar am reusit sa gasesc in pachetelul meu loc si pentru un "Buna ziua" sau "Te rog", si pentru alte politeturi pe care nu prea le mai gasesti in jurul tau ca atuuri ale copiilor de azi, decat poate in mediul rural, unde se mai practica inca cei 7 ani de acasa, si scoala;venind vorba de scoala, nu am fost un elev silitor dar am reusit sa termin un liceu profesional, cu medie bunicica, la un profil real si sa fac o facultate unde am mai cunoscut cate o persoana demna de a fi luata in seama; nu am fost un tip cordial dar am reusit sa imi adun in jurul meu ceva prieteni, schimbati cu vremea ce-i drept, de la care sa imprumut cate ceva, mai bun sau mai rau; am avut cateva job-uri, desi nu cred ca ar fi un lucru bun, dat fiind faptul ca tatal meu cand avea varsta mea nu schimbase de vreo 7 ani locul de munca, si tin sa precizez ca isi luase casa si ca sotia ii nascuse si 3 copii; nu ma consider un tip inteligent dar fara sa bag de seama am invatat sa fac mai multe lucruri, cu mainile si capul, decat majoritatea tipilor cu care sunt contemporan de generatie... etc. si aceste enumerari de lucrusoare adunate si puse in pachetelul meu ar putea curge in continuare... fara rost.
Cu toate astea, stau si ma gandesc acum la ce ma va ajuta pe mine pachetelul meu. Valori fara valoare in zilele de azi le tin cu mine pentru inceputul vietii sperand ca ceva din ele imi va fi folositor. Imi dau seama ca prologul vietii mele mai are un pic si ajunge la finele lui, iar eu am cu mine exact ceea ce nu-mi trebuie, sau imi trebuie mai putin pentru-a-mi incepe viata.
Sa-i invinovatesc pe-ai mei ca mi-au dat aia 7 ani de acasa? Sa invinovatesc profesorii ca asa cum au putut saracii si cand m-au prins pe la orele si cursurile lor mi-au bagat in cap ce au putut cu forta? Prietenii nu cred ca au vreo vina... si nici cei care sperand ca daca moare "Taticu' Nicu" o sa ducem o viata mai buna... sa fie de vina cei care au murit pentru ca noi sa putem fi ceea ce suntem azi? Niste ipocriti.
Cred ca de vina sunt eu... in partea mea de vina...
Problema este ca nu-mi gasesc vina, nu pot sa dau de ea si basta... iar prologul meu se apropie de final si incep Inceputul... pregatit sau nu... am sa ma gandesc in continuare ce am sa fac... si poate ajung si la cuprins pana imi dau seama...
Tie nu-ti da de gandit chestia asta... propriul tau film al propriei tale vieti?!!
Eu meditez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu