Salut, Geoni sunt,
Un om... O biata parere de a Universului, o simpla lucire sau stingere. Nimeni nu va sti cum ma va judeca viata atunci cand, batran, ridat, albit o voi lasa celorlalti, mai tineri, mai plini de ea.
Totusi ma intreb de nenumarate ori:
"Ce este un om?!"
Iata un prim raspuns:
Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat (DEX).
Oare doar la aceasta fraza se rezuma acest cuvant?! Uneori da. OM. Daca rostim de mai multe ori aceasta alaturare de 2 litere, riscam sa-i pierdem noima, si sa nu il mai privim ca pe un cuvant ce descrie fiinta superioara, sociala, capabila de a gandi sau inventa.
De la nasterea lui si pana acum insusi OMUL, fiinta, cred eu, ca a invatat sa-l rosteasca, sa-i dea un sens, sa ajunga la definitia fina de mai sus, sa il rosteasca din nou, sa se strige pe nume, din nou si din nou si din nou pana cand i-a pierdut sensul, pana l-a deformat in ceea ce suntem astazi...
Ne numim Om-Oameni... Oare chiar meritam statutul acesta?!!
Un "statut efemer" menit pierii inca de la nastere. Pornesti in viata alterandu-te inca din prima clipa. Pornesti in lume orb si surd si mut. Pornesti in "a trai" avid de sanul mamei, singura cunostinta a ta; o mana de carne care se hraneste dintr-o alta mana de carne. Iti primesti de la luna la luna noi si noi simtiri pana ajungi sa vezi, sa asculti...si intr-un final sa vorbesti. De-aici incepe sa se cam strice treaba... De aici incepi sa-ti faci tu insusi o conceptie asupra vietii tale de om, si poti sfarsi prin a deveni OM sau orice in afara fiintei descrise mai sus.
Nu stiu daca a rezistat cineva sa citeasca pana aici...nici eu nu stiu cum am rezistat sa scriu pana aici. Dar sa revenim...
Avem pretentia sa fim numiti Oameni, doar pentru ca putem articula cuvinte, pentru ca traim intr-o societate, desi ne individualizam si cautam individualizarea, pentru ca gandim, pentru ca putem sta intr-o pozitie verticala si avem picioarele in nu stiu ce fel.
Sunt cateva alte specii care pot sta in doua picioare si au talpile adaptate mersului, alte cateva specii care socializeaza si-si articuleaza sunetele comunicarii lor, alte cateva care chiar socializeaza, isi cresc procegeniturile in grupuri asemeni gradinitelor, fara sa rada de boala sau handicapul unuia dintre ei. Sunt specii sau fiinte care iubesc in felul lor, sufera in felul lor, si traiesc in felul lor. De multe ori am impresia ca noi, Oamenii, am copiat celelalte specii. Am furat de la ele, din modul lor de viata, in incercarea noastra de a le fi superiori...insa de multe ori nu ne iese si, asemeni lor, ramanem la stadiul de ANIMAL. Sau doar unii dintre noi. Ne descriem ca oameni, insa, asa cum am spus mai sus, cred eu, doar copiem animalele.
Suntem niste animale pudice, fricoase, neajuturate...nu traim intr-o societate, cel putin nu cum vad eu o societate; suntem fiecare pentru el fara sa ne ajutam unul pe celalalt. Lucram pentru sefi, animale mai puternice, de care ne este "frica", ne rezumam la bani, pentru ca fara ei suntem NIMIC, suntem dependenti de multe lucruri de nimic, si ne ajutam de tot felul de lucruri pentru a trece de o simpla zi... Toate astea pentru ca am evoluat...
Cred ca suntem cele mai "proaste" animale... si de multe ori, Prostia asta, este o boala pentru noi, bietele animale inteligente si cu limbaj articulat...este doar parerea mea.
Sunt de accord cu toti cei care spun ca suntem singurele fiinte de pe TERRA care se pot numi OAMENI. E drept. Insa cred ca vom decade din statutul asta, asa cum altii au decazut deja.
Eu sunt animal... un pic mai " superior " celorlalte animale ( nu oamenilor... )
Pana imi voi schimba parerea, te salut cititorule...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu