Iesire...in normalitate

Salut, Geoni sunt,

Ma gandesc cu infrigurare la specimenele adeseori intalnite prin Bucurestiul nostru drag, deosebite fiinte de rang superior in propria conceptie, rar preocupate de altceva in afara de imaginea de sine, creeata prin diferite procedee (artistice, medicale, vestimentare...). Ei sunt o imagine fara de care Bucurestiul nostru posomorat ar fi de-a dreptul lipsit de culoare. 
Oare cum ar fi sa te plimbi pe bulevarde largi si spalate cu detergent in fiecare noapte, unde troneaza arbori si tufe de plante, sculpturi de flori si de lumini difuze, fara masini de gunoi de al caror damf te lovesti in mai toata ziua pe toate stradutele laturalnice si nu numai, fara claxoane infernale... de fapt...sa nu imi pierd ideea...ce-ar fi Bucurestiul fara aceia de care "ma rad" la intalnirea lor in diferite ipostaze?! 
Astfel de ganduri imi sunt alungate usor de o simpla privire aruncata fugar pe geamul din spatele meu. Reveriilor nu le este permisa o viata prea lunga, si nici cuvantului normalitate. In fapt cuvantul asta, NORMALITATE, la noi in Bucuresti in primul rand, ca apoi sa extindem contextul folosirii lui pentru intreaga tara, capata un cu totul alt sens, devenind de-a dreptul sinonim cu ANORMALITATEA(ciudat nu?). 
Mi-a fost dat sa traiesc aceasta Normalitate "anormala", si sa imi umplu plamanii si asa saturati (de fumul tigarilor) cu iz-ul imbatator al catorva fenomene de Bucuresti, repet, doar cateva. 
Nu sunt un activ participant al petrecerilor organizate in localurile(Club-uri, Pub-uri, Caffe-nele s.a.) in care trebuie sa scoti ceva bani buni din buzunar pentru a-ti potoli setea cu o apa plata ( substanta cu care te poti servi liber si absolut gratis pe toate marginile de ulite din zonele satesti unde exista fantani; dar asta este viata la tara, poate un alt post) ; dar pentru ca rugamintea venise din partea iubitei mele nu am putut sa nu particip...la ceea ce se va dovedi a fi o seara de neuitat ( cel putin pentru ceva vreme dupa). 
Ajunsi dupa cateva peripetii, pe stradutele laturalnice ale metropolei europene (asta pentru ca circulatia pe marile artere este ingreunata daca nu de trafic, de semafoarele "inteligente" ca noaptea unei blonde), in fata unei usi ce nu prezenta nici un un interes pentru aceia care nu stiau ce se afla in spatele ei, am tras aer in piept si am intrat; cu ceva curaj am coborat treptele "melcoforme", si m-am trezit intr-o chestie goala - cred ca din cauza crizei lipseau "deosebitii" ( dorobantienii, intretinutii sau alte specii cu bani de pe BUCHAREST PLANET, sau poate nu era "CUL"- in "fundul" careia un grup de fete, asortat cu 2 baieti, se dedau la Whiskey si/cu Red Bull. Pentru oricine totul ar fi binisor, chiar bine daca tinem cont ca numarul fetelor consumatoare de tarie era cu mult mai mare decat cel al baietilor. La fel am crezut si eu, insa bucuria nu a fost de durata. Intamplarea facuse, cu ceva vreme in urma, pana sa soseasca in incinta localului, ca 2 dintre ele ( fetele consumatoare de tarie), sa inceapa acasa, sa consume pe drum si sa termine in fata usii de mai sus, o sticla de vin...nimic spectaculos...dar daca adaug o alta nationalitate acestor tinere, lipsa unui Deo Stick in zonele cu glande sudoripare, o zgarcenie crasa si niste miscari de dans lugubre, se cam schimba peisajul. Asta este ceva special si demn de urmarit, dar de la distanta. Amuzament total pentru toti aceia care vorbeau romaneste. Reprezentantele unei tari despre care cu totii, sunt sigur, avem o parere foarte buna, indeosebi fata de masinile produse acolo, se faceau de ras, asa cum doar ele se puteau face si inimaginabil pentru mine, pana atunci. A fost o prima portie de realitate trasa in plamani, din care nici nu ma dezmeticesc bine, ca sunt trantit la pamant de o alta, una orbitoare, a blitz-urilor unui aparat de fotografiat, unul micut si numai bun de purtat in poseta pe care troneaza un nume de homosexual sau dama barbata din lumea modei. 
M-am gandit ca este normal, participam la o aniversare...am luat o gura de Red Bull ( eram cu masina ), imi incordez privirea oarba sa vad cine se mai pozeaza si ce se mai intampla: prin rozul clubului, pe canapelele din vinilin, in jurul masutelor, intr-adevar, se faceau poze. Uff, NORMALITATEA, un cuvant ce s-a straduit sa traiasca fix 20 de secunde in capul meu ( e mare dar mintea sta lejer). Insa blitz-urile veneau din 2 parti, intr-o parte fetele zambind si imbratisandu-se in inca viata cuvantului de mai sus, iar in cealalta parte moartea...cuvantului. Pozitii de Kamasutra, priviri fierbinti, boticuri incordate, machiaj "impunator", tinute de centura - nu fac referire la chestia cu asfalt ;) - se pozau in cadre ce pot fi vazute pe HI5, daca avem rabdare sa vizualizam conturi, sau direct pe pitzipoanca.org. Intalnire de gradul unu cu ceea ce, generic, lumea normala numeste Fenomenul Pitzipoanca. 
Am trait sa vad si asta: sa stau la cativa metri de doua splendide exemplare ale sexului frumos, in decadere, ce pozeaza pentru diferitii purtatori de falusi ce le pot vizualiza profilurile de HI5 si sa le ceara prietenia :)). Frumos nu? 
Mai iau o gura de Red Bull sa ma energizez, pentru a putea rezista caterincii pornite cu o gasca de "babute barfitoare" (fete relativ normale). In toiul acidelor comentarii, din pura intamplare, discutia (de fapt povestirea unei petreceri de alta aniversare) o ia pe aceeasi ruta de mai sus, falusii...asist la povestire usor frapat de usurinta cu care fosta petrecareata imi rezuma o partida de sex in 3 (doi cu una)...si conchidea printr-o chestie pe care inca ma lupt sa o inteleg: "in criza existentialismului contemporan"(citatul ii apartine), in incercarea de nou, si-a dat seama ca iubitul ei care se afla undeva mai departe (cateva ore de zbor) ii merita iubirea, si ca i-o va darui neingradita. Sa-mi fut una!!! 
Ramas mut...dau voie uneia dintre barfitoare sa stea mai aproape pentru a auzi si ea mai bine...iar eu, stand in cur pe canapeaua din vinilin si reflectand (nu ca o oglinda) la aceste fapte reale ce ne inconjoara, nu pot sa nu ma gandesc cat de "NO TRANDY" sunt. Oare am imbatranit la 24 de ani, prematur?! Oare daca imi doresc ca persoana de langa mine sa ma iubeasca, fara sa si-o traga cu doi pentru a realiza asta, sunt depasit?!! Daca EA nu este o Miss Pitzi cu botic incordat, fustita bufanta ce nu coboara mai jos de ridul pe care il face o buca la intalnirea cu piciorul, machiata strident si cu cont de HI5, ar trebui sa nu o mai plac, sa nu o mai iubesc, sa nu-mi mai doresc sa-mi poarte copiii?!! 
Oare banii indobitocesc, sau te fac sa renunti la antiperspirante, la bun simt?!!(Memo catre mine...sa-mi aduc aminte sa-mi expun parerea si despre acest capitol intr-un alt post) 
Trebuie sa mai aprofundez lucrurilor acestea, si sa ma conving ca fac parte din viata cotidiana a BUCURESTIULUI . 
Pana pe data viitoare, te salut cititorule...