In miez de noapte... constientizez nimic

Salut, acelasi Geoni...

Ai privit vreodata in miez de noapte, prin sticla ce fixeaza blocul vecin?! Acele secvente ce se impart in mii de ferestre catre vieti total separate. Figuri necunoscute, totusi obisnuite, in periplul episodic din fiecare zi sau noapte... fiecare cu o viata proprie, mai vesela sau mai trista... de la chinezii ce stau cu chirie la etajul 8, cu ziare in geam fumand agale o tigara ce arde foarte repede... disparand in spatele stirilor de cu ceva vreme in urma, la doamna bine trecuta prin viata ce isi impodobeste pervazul cu seminte si firimituri de paine pentru inaripatii ce-i bucura privelistea de dimineata... la tinerii ce-n miez de noapte aprind lumini fugare... ghizi muti ce-i poarta spre "spalarea pacatelor" abia infaptuite... la o pereche ce-n pragul noptii isi arunca gesturi cu insemnatate dura intr-un dialog mut ce seamana a cearta... la doamna singura ce-si spala intotdeauna vasele tarziu cand orologiile dorm.

Cu totii isi duc viata de zi cu zi, sau noapte de noapte... fiind priviti si privind la randul lor curiosi catre desenul animat si mut al blocului de vis-a-vis. Cu totii privesc sau privim la ceilalti prin proprii ochi la spectacolul neferit de perdele, draperii sau ziare, cautand bizarul, anormalul, ilogicul, intr-un cotidian obisnuit pentru altii.

Asta e firea noastra, si-n miez de noapte constientizez ca... privesc si sunt privit... dar limitati impreuna, privitori si priviti, de o fereastra ce rasfrange franturi de realitate surda.

... ma duc sa dorm... sunt obosit de cat de mut am putut gandi, surd, cat sunt de orb...

De ce avem o viata daca nu ne putem bucura de ea

Salut, Geoni sunt,

Dupa o pauza prelungita, revin in Caracterul Ezoteric, mai obosit. Trist si cu amareala in gat ma gandesc la natura "omului de rand", acel om a carui viata se rezuma la un servici la care merge cu scarba, la drumurile catre si dinspre acest travaliu, in atmosfera transpiranda si greu suportabila a mijloacelor de transport in comun, la nevasta pentru care nu mai gaseste cuvinte bune, sau cel putin nu mai are resursele necesare de a le cauta, la cei 2 sau 3 copii pe care ii vede rar. Ce viata "minunata" poate avea un astfel de om, un om de rand?!

In plina criza, in inceput de recesiune... in plin inceput de sfarsit, se vede pus in fata restructurarilor pe care un cap, parasit de parul satul de gazele puturoase ale creierilor proprii, le face. Daca are norocul, de cantitate infima, va avea darile catre stat platite si isi va putea asigura o paine pe zi din ajutorul de somaj. El, omul de rand, deja saturat de complexitatea simplista a propriei vieti de zi cu zi, in care propria-i sotie ii spune ca este un egoist, ce se rezuma la berea bauta dupa program cu colegii, la drumul spre casa, pe care nu este in stare sa opreasca sa rupa o floare dintr-un parc sau gradina, daca nu are bani sa plateasca florareselor pe un buchet de garoafe semiofilite, care nu mai stie altceva decat sa se hraneasca cu bucatele puse pe masa de sotia ce i-a acceptat situatia prea multa vreme, care nu mai stie ce se alege de viata micutilor ajunsi mari peste noapte, care traieste pentru a-i face pe altii superiori lui sa traiasca cum el nu va reusi niciodata... se va satura, si intr-o zi va pleaca... in diferite moduri: clacheaza pshihic, pleaca de acasa, etc... 

Sunt unul din "oamenii de rand". Si observ ca odata cu trecere timpului incep sa vad in oglinda, un tip ce se apropie de portretizarea de mai sus. Alerg zi dupa zi pentru  a face banii care imi platesc facturile si care ma hranesc, cand statul nu stie ce sa faca cu 4 miliarde de dolari. Ajung acasa prea obosit pentru a mai fi eu insumi, pierzandu-ma printre notarile facute in agenda. Obosit de viata pe care o traiesc fara a ma bucura de ea. Satul de EU-l obosit care am devenit. Satul de prostia care ma guverneaza indirect sa muncesc sa fac rost de bani. Bani, Bani, Bani. 

De ce avem o singura viata daca nu ne putem bucura  asa cum trebuie de ea?! De ce invatam ca prostii ani la rand pierzandu-ne singurii ani in care ne-am putea bucura de viata asa cum putem mai bine, cand un cretin cu 2 clase mai mult decat trenul te da afara si iti da viata, si asa vai de ea, peste cap?! De ce alegem sa ne traiasca altii timpul vietii noastre?!

M-am saturat... si cred ca, asemeni mie, si altii. Vreau viata mea pentru mine, si timpul meu sa nu-l mai las sa mi-l consume "nimenii" si nimicurile pasageri ocazionali ai vietii mele.

Te invit sa comentezi cititorule.